sustragere sf [At: ASACHI, E. I, 17 / 15 / V: (înv) subs~, subt~ / Pl: ~ri / E: sustragere] 1 (Mat; înv) Scădere (1). 2 Furt (1). 3 Ieșire de sub o influență la care este expus în mod obișnuit. 4 Scăpare de o relație nedorită. 5 Rămânere în afară… Si: ferire (1). 6 Folosire a șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu datorat legal. 7 Eschivare de la îndeplinirea unei obligații Si: fugă, (înv) șovăială, (fam) fofilare (1) Vz scăpare. 8 (Înv; îf substragere) Eliberare (1). 9 (Rar) Abatere (3) (de la ceva).

SUSTRAGERE, sustrageri, s. f. Acțiunea de a (se) sustrage. 1. Însușire a unui lucru străin; furt. Sustragere de documente. 2. Folosirea șireteniei sau a fraudei pentru a nu presta un serviciu datorat legal; eschivare. Sustragere de la prestarea serviciului militar.

SUSTRAGERE s.f. Acțiunea de a (se) sustrage și rezultatul ei; (spec.; jur.) furt. [< sustrage].

substragere sf vz sustragere

subtragere sf vz sustragere

*substracțiúne f. (lat. subs-tráctio, -ónis. V. tracțiune). Acțiunea de a substrage. Aritm. Scădere. – Și -ácție și -ágere.

sustragere s. f., g.-d. art. sustragerii; pl. sustrageri

sustragere s. f., g.-d. art. sustragerii; pl. sustrageri

sustragere s. f., pl. sustrageri

SUSTRAGERE s. 1. v. delapidare. 2. v. furt. 3. v. eschivare.

SUSTRAGERE s. v. scădere.

SUSTRAGERE s. 1. defraudare, delapidare, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. furt, (rar) sustracție, (fam.) subtilizare, șterpelire. (~ unui pachet.) 3. eschivare, (înv.) șovăială. (~ de la obligații.)

sustragere s. v. SCĂDERE.