SUTAȘ, sutași, s. m. 1. (În Antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș.

sutaș¹ sm [At: COD. VOR². 22^v/7 / Pl: ~i / E: sută + -aș] 1 Căpetenie militară (romană) care comanda în trecut o unitate de 100 de soldați Si: hotnog (2), (ltî) centurion, (trm) bulucbașă (1), iuzbașă, (îvr) sotnic, sutar. 2 Membru al unei bresle fiscale din Țara Românească, care plătea, singur sau împreună cu alți vistiernici, o dare anuală de o sută de galbeni.

SUTAȘ, sutași, s. m. 1. (În antichitate, mai ales la romani) Comandant peste o sută de ostași; centurion. 2. (În sec. XVII, în Țara Românească) Membru al unei bresle fiscale care plătea, singur sau împreună cu alții, o dare anuală de o sută de galbeni. – Sută + suf. -aș.

SUTAȘ, șutași, s. m. (În vechea organizare militară a țării) Comandant peste o sută de ostași. V. bulucbașă, hotnog. Era o femeie frumoasă și avea prietin pe un sutaș împărătesc, care îi era drag tare. SADOVEANU, D. P. 50. Că hîr, că mîr, bietul băiat nu se lăsa; «ba că nu merg, ba că n-am furat nimic, păcatele inele», n-avu ce face; mă rog, vrei nu vrei, ai d-a face cu sutașii crăiești, trebuie să te supui. DELAVRANCEA, S. 100. Armata romînească de la început s-a împărțit în cete de 1000 oameni, supt un căpitan. Fiecare ceată se subîmpărțea în zece centurii supt un sutaș. BĂLCESCU, O. I 12.

sutaș m. mai mare peste o sută.

sutáș m. (d. sută, p. a. traduce latinu centurio din Evanghelie. V. sotnic). Vechĭ. Maĭ mare peste o sută, căpitan.

sutaș s. m., pl. sutași

sutaș s. m., pl. sutași

sutaș s. m., pl. sutași

SUTAȘ s. (IST., MIL.) 1. v. centurion. 2. hotnog, iuzbașă, sotnic. (~ul comanda în Moldova o sută de ostași.)

SUTAȘ s. (IST., MIL.) 1. centurion, (înv.) sătnic. (~ în armata romană.) 2. hotnog, iuzbașă, sotnic. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)