suveică sf [At: NEGRUZZI. S. I, 107 / V: (înv) sov~ (reg) ~che, ~echiă, ~vieacă, si~, sâ~ / Pl: ~ci / E: bg совалка (dal совелка)] 1 Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă alungită, cu vârurile de oțel, cu părțile laterale îmbrăcate de metal și cu un gol la mijloc, în care se fixează țeava pe care este înfășurat firul de bătătură și cu ajutorul căreia se trece acest fir prin rostul urzelii, pentru a se țese Si: navetă¹ (1), (îvp) suvelniță (1). 2 (Ca termen de comparație) Exprimă iuțeală și sprinteneală în mișcări. 3 Piesă a mașinii de cusut care conține firul de ață inferior, înfășurat pe o țeavă sau pe un mosorel, necesar formării, împreună cu firul superior a cusăturii. 4 (Pop; șîs ~ de plasă) Piesă (de lemn, de oțel) de formă lunguiață, asemănătoare suveicii (1), pe care se deapănă sfoara pentru a împleti plasele de pescuit Si: (reg) andrea (1), cârlig (13), igliță, navetă¹. 5 (Ban; Trs) Unealtă de dulgherie asemănătoare suveicii (1). 6 (Ban) Pârghie. 7 (Reg) Partea asemănătoare suveicii care se mișcă orizontal la porțile țărănești. 8 (Ban) Femeie înaltă și subțire. 9 (Mun) Persoană intrigantă și bârfitoare. 10 (Îe) A umbla cu ~a A umbla cu vicleșuguri. 11 (Îae; pex) A unelti. 12 (Pop) Ființă sprintenă, vioaie. 13 (Ban; îf suvieacă) Prăjitură în formă de ruladă. 14 (Reg; îs) Os ~ Os mic sesamoid care intră în alcătuirea încheieturii din interiorul copitei calului. 15 (Pan; rar) Sistem fraudulos de votare prin care un alegător scoate din sala de vot un buletin nefolosit pe care îl dă unui partizan al candidatului cu care a votat ca să-l introducă în urnă și să scoată alt buletin nevotat pentru alt partizan.

SUVEICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă la războiul de țesut, alcătuită dintr-un cadru de lemn de formă lunguiață, în care se fixează țeava cu firul de bătătură și care alunecă prin rost, desfășurînd firul pentru a țese; navetă. Ana mînuia ca nimeni alta suveica și acul, plăcîndu-i să se știe pricepută în toate treburile casei. V. ROM. iulie 1953, 84. Punînd țevile în suveică, au început a țese. CREANGĂ, O. A. 299. Mărita-m-aș mărita, Cu suveica nu știu da. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 427. ◊ (În comparații, sugerînd ideea de iuțeală și sprinteneală în mișcări) Treceau rîndunele în zborul lor iute ca niște suveici întunecate în urzeala luminoasă a văzduhului. SANDU-ALDEA, U. P. 195. Ca o suveică alunecă pluta pe sub bolți de mesteacăni. VLAHUȚĂ, O. A. 172. ♦ Mic instrument de lemn de formă lunguiață, pe care se deapănă sfoara pentru a împleti plasele de pescuit. 2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut care conține firul de dedesubt, înfășurat pe o țeavă sau pe un mosorel.

SUVEICĂ ~ci f. 1) Piesă la războiul de țesut, servind la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoană harnică și sprintenă. 2) Organ al mașinii de cusut în care se introduce mosorul sau țeava cu ața ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka

suveică f. 1. unealta țesătorului, în formă de luntre, cu care se trage, bătătura printre firele urzelii; 2. undrea de împletit năvodul; 3. fig. iute ca suveica. [Și suvelniță = slovean SUVALNIȚA].

suveícă f., pl. ĭ (bg. sovalka, suveĭcă, sîrb. sovelo, d. vsl. sovati, a trimete, rus. sovatĭ, a împinge, a băga, a strecura pe furiș; ung. sóvóke). Unealtă (în formă de luntre) care bagă pin bătătură firele urzeliĭ. Fig. Om ĭute (neobosit): femeĭa asta-ĭ ca suveĭca. A face suveĭca (după fr. faire la navette), a te duce și a veni de multe orĭ. - Și suvelniță (nsl. suvalnica) în Munt. (maĭ ales în vest).

sâveică sf vz suveică

siveică sf vz suveică

soveică sf vz suveică

suvechiă sf vz suveică

suveiche sf vz suveică

suveichiă sf vz suveică

suvieacă sf vz suveică

suveică s. f., g.-d. art. suveicii; pl. suveici

suveică s. f., g.-d. art. suveicii; pl. suveici

suveică s. f., g.-d. art. suveicii; pl. suveici

suveică, -ci.

suveică (-ci), s. f. – Piesă la războiul de țesut. – Var. suvelniță. Mr. suval’că, megl. săvaică, suvalcă. Sl., cf. sb. sovilja, bg. sovelka (Cihac, II, 381; Pascu, Suf., 233; Iordan, Dift., 102; Conev 61).

suveică, suveici s. f. (pub.) modalitate ilicită de câștig utilizată în domeniul financiar; spălare de bani.

SUVEICĂ s. (TEXT.) navetă, (pop.) suvelniță. (~ la războiul de țesut.)

SUVEICĂ s. (TEXT.) navetă, (pop.) suvelniță. (~ la războiul de țesut.)