suvelniță sf [At: PLEȘOIANU, T. III, 171 / 3 / Pl: ~țe / E: suveică css] (Îvp) 1 Suveică (1). 2 (Rar; îe) A merge rostul cuiva cu ~ța altuia A fi de aceeași părere cu cineva.

SUVELNIȚĂ, suvelnițe, s. f. (Popular) Suveică (1). Felie de pepene Trece prin ițe repede (Suvelnița). GOROVEI, C. 362. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A merge rostul cuiva cu suvelnița altuia = a fi de acord cu cineva, a se potrivi cu cineva în păreri, obiceiuri etc. Sultănica nu vrea să știe de ce face lumea, dacă rostul ei nu merge cu suvelnița altuia. DELAVRANCEA, S. 11.

suvelniță f. V. suveică.

suveică sf [At: NEGRUZZI. S. I, 107 / V: (înv) sov~ (reg) ~che, ~echiă, ~vieacă, si~, sâ~ / Pl: ~ci / E: bg совалка (dal совелка)] 1 Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă alungită, cu vârurile de oțel, cu părțile laterale îmbrăcate de metal și cu un gol la mijloc, în care se fixează țeava pe care este înfășurat firul de bătătură și cu ajutorul căreia se trece acest fir prin rostul urzelii, pentru a se țese Si: navetă¹ (1), (îvp) suvelniță (1). 2 (Ca termen de comparație) Exprimă iuțeală și sprinteneală în mișcări. 3 Piesă a mașinii de cusut care conține firul de ață inferior, înfășurat pe o țeavă sau pe un mosorel, necesar formării, împreună cu firul superior a cusăturii. 4 (Pop; șîs ~ de plasă) Piesă (de lemn, de oțel) de formă lunguiață, asemănătoare suveicii (1), pe care se deapănă sfoara pentru a împleti plasele de pescuit Si: (reg) andrea (1), cârlig (13), igliță, navetă¹. 5 (Ban; Trs) Unealtă de dulgherie asemănătoare suveicii (1). 6 (Ban) Pârghie. 7 (Reg) Partea asemănătoare suveicii care se mișcă orizontal la porțile țărănești. 8 (Ban) Femeie înaltă și subțire. 9 (Mun) Persoană intrigantă și bârfitoare. 10 (Îe) A umbla cu ~a A umbla cu vicleșuguri. 11 (Îae; pex) A unelti. 12 (Pop) Ființă sprintenă, vioaie. 13 (Ban; îf suvieacă) Prăjitură în formă de ruladă. 14 (Reg; îs) Os ~ Os mic sesamoid care intră în alcătuirea încheieturii din interiorul copitei calului. 15 (Pan; rar) Sistem fraudulos de votare prin care un alegător scoate din sala de vot un buletin nefolosit pe care îl dă unui partizan al candidatului cu care a votat ca să-l introducă în urnă și să scoată alt buletin nevotat pentru alt partizan.

suveică f. 1. unealta țesătorului, în formă de luntre, cu care se trage, bătătura printre firele urzelii; 2. undrea de împletit năvodul; 3. fig. iute ca suveica. [Și suvelniță = slovean SUVALNIȚA].

suveícă f., pl. ĭ (bg. sovalka, suveĭcă, sîrb. sovelo, d. vsl. sovati, a trimete, rus. sovatĭ, a împinge, a băga, a strecura pe furiș; ung. sóvóke). Unealtă (în formă de luntre) care bagă pin bătătură firele urzeliĭ. Fig. Om ĭute (neobosit): femeĭa asta-ĭ ca suveĭca. A face suveĭca (după fr. faire la navette), a te duce și a veni de multe orĭ. - Și suvelniță (nsl. suvalnica) în Munt. (maĭ ales în vest).

suvelniță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. suvelniței; pl. suvelnițe

suvelniță (pop.) s. f., g.-d. art. suvelniței; pl. suvelnițe

suvelniță s. f., g.-d. art. suvelniței; pl. suvelnițe

SUVELNIȚĂ s. v. navetă, suveică.

suvelniță s. v. NAVETĂ. SUVEICĂ.