SĂNĂTOS, -OASĂ, sănătoși, -oase, adj. 1. Care se bucură de sănătate deplină, care nu suferă de nicio boală sau infirmitate; teafăr, zdravăn. ◊ Loc. vb. A se face sănătos = a se însănătoși. ◊ Expr. A nu fi sănătos (la minte) = a fi (cam) nebun, zănatic. Să-l (sau să o etc.) porți sănătos sau sănătoasă = urare adresată cuiva care poartă o haină sau o încălțăminte nouă. Să fii sănătos = a) formulă de urare sau de mulțumire; b) treaba ta, nu ai decât! (Fam.) A nu fi sănătos dacă... = a nu se putea abține de la ceva (rău), a-i sta în fire să facă ceva (rău). (Adverbial) A râde sănătos = a râde cu poftă, din toată inima. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care nu este stricat sau atacat de vreo boală; nevătămat, în bună stare. ♦ (Despre obiecte) Care nu este atins de nicio stricăciune; care este în bună stare; întreg, intact; solid, rezistent. ♦ Fig. Bine consolidat, cu prestigiu; durabil; intangibil. ♦ Fig. Care nu este alterat moralicește; cinstit, onest, corect. 2. Prielnic sănătății; salubru. ♦ (Substantivat, f.; în expr.) A o lua (sau a o rupe, a o șterge) la sănătoasa = a o lua la fugă, a pleca repede pentru a nu păți ceva. 3. Fig. înțelept, bun, cu (sau de) bun- simț; potrivit, indicat, recomandabil. ♦ (Despre acțiuni, activități) Serios, temeinic. – Lat. *sanitosus (<sanus).

sănătos, ~oasă [At: CORESI, EV. 217 / V: (îrg) sân~, sin~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ml sanitosus] 1 a (D. ființe, d. corpul sau părți ale corpului lor) Care se bucură de sănătate (1) deplină, care nu suferă de nici o boală sau infirmitate. 2 a (Îlv) A (se) face ~ A (se) însănătoși. 3 a (Pop; îe) A se lega (de cineva) ca boala (sau a se agăța ca moartea) de om(ul) ~ A aduce cuiva învinuiri (nejustificate). 4 a (Pop; îae) A căuta (cuiva) prilej de ceartă. 5 a (Fam; îe) A nu fi ~ dacă... A nu se putea abține sau reține de la ceva (rău). 6 a (Fam; îae) A nu se simți bine până nu face sau nu spune ceva (rău). 7 a (Reg; îe) Nu-i boala ~oasă Se spune despre o boală gravă. 8 a Care denotă sănătate (1). 9 sn Ceea ce este sănătos (1). 10 a (D. oameni; șîs ~ la minte) Care este în deplinătatea facultăților mentale. 11 a (D. minte, rațiune) Care reacționează în mod normal, firesc. 12 a (D. oameni) Înțelept. 13 a (D. plante, fructe, produse vegetale etc.) Care este neatins de boală. 14 a (D. plante, fructe, produse vegetale etc.) Care este în bună stare, întreg, neatins, nevătămat. 15 a (Pex) Care are un aspect plăcut. 16 a (Pan; d. obiecte) Care este în bună stare, intact, solid, rezistent, trainic. 17 a (D. oameni, caracterul lor etc.) Care este nealterat din punct de vedere moral. 18 a Care este prielnic sănătății. 19 a (Fig) Care este așa cum trebuie să fie, adecvat, nimerit, potrivit, recomandabil. 20 a (Fig) Care este util, folositor. 21 sf (Îe) A o lua (sau, înv, a se apuca de, ori, fam, a o apuca la, a o șterge la, a o rupe la etc.) ~oasa A fugi în mare grabă (și pe furiș) de undeva Si: a o rupe la fugă. 22 a (Fig) Care are o mare amploare, o mare bogăție, o mare consistență, o mare intensitate etc. 23 a (Fig) Care depășește anumite limite normale. 24 a (Îs) Râs ~ Râs puternic, din toată inima. 25 av (Îe) A râde ~ A râde cu poftă, din toată inima.

SĂNĂTOS, -OASĂ, sănătoși, -oase, adj. 1. Care se bucură de sănătate deplină, care nu suferă de nici o boală sau infirmitate; teafăr, zdravăn. ◊ Loc. vb. A se face sănătos = a se însănătoși. ◊ Expr. A nu fi sănătos (la minte) = a fi (cam) nebun, zănatic. Să-l (sau să o etc.) porți sănătos sau sănătoasă = urare adresată cuiva care poartă o haină sau o încălțăminte nouă. Să fii sănătos = a) formulă de urare sau de mulțumire; b) treaba ta, nu ai decât! (Fam.) A nu fi sănătos dacă... = a nu se putea abține de la ceva (rău), a-i sta în fire să facă ceva (rău). (Adverbial) A râde sănătos = a râde cu poftă, din toată inima. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care nu este stricat sau atacat de vreo boală; nevătămat, în bună stare. ♦ (Despre obiecte) Care nu este atins de nici o stricăciune; care este în bună stare; întreg, intact; solid, rezistent. ♦ Fig. Bine consolidat, cu prestigiu; durabil; intangibil. ♦ Fig. Care nu este alterat moralicește; cinstit, onest, corect. 2. Prielnic sănătății; salubru. ♦ (Substantivat, f.; în expr.) A o lua (sau a o rupe, a o șterge) la sănătoasa = a o lua la fugă, a pleca repede pentru a nu păți ceva. 3. Fig. Înțelept, bun, cu (sau de) bun-simț; potrivit, indicat, recomandabil. ♦ (Despre acțiuni, activități) Serios, temeinic. – Lat. *sanitosus (< sanus).

SĂNĂTOS, -OASĂ, sănătoși, -oase, adj. 1. Care se bucură de sănătate deplină; care nu suferă de nici o boală sau infirmitate; al cărui organism, funcționează normal; teafăr. Te găsești sănătos, între ai tăi, înfășurat de dragoste. SAHIA, N. 53. Bucuria lui crescu, cînd văzu că fetele îi erau sănătoase. ISPIRESCU, L. 52. Și să știi că-s sănătos Că, mulțămind lui Christos, Te sărut, Doamnă, frumos. EMINESCU, O. I 149. (Glumeț) Nu-i nemica, stăpîne, zise calul. Capul de-ar fi sănătos, că belele curg gîrlă. CREANGĂ, P. 219. ◊ (Urmat de comparații care întăresc ideea) Era voinic, sănătos ca piatra, mînca bine fără să aleagă, dormea dus. CĂLINESCU, E. 110. Astă-dimineață eram sănătos ca mărul, plecai din casa mea, de la mama mea și de la frații mei. RETEGANUL, P. I 24. ◊ Expr. A nu fi sănătos (la minte) = a fi (cam) nebun, zănatic. (Adverbial, în expr.) A rîde sănătos = a rîde cu poftă, din toată inima. Ne făceam teatru la noi acasă, așa cum ne pricepeam, și să mă crezi că rîdeam sănătos și nu ne ținea nici o cheltuială. STĂNOIU, C. I 120. ◊ (În formule de urare și de salut) Rămii sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec. TOPÎRCEANU, B. 61. Unchiașul, cum i-a văzut de departe, a ieșit să-i întîmpine și totodată le-a zis: Bine-ați venit sănătoși! ISPIRESCU, L. 1. Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi. CREANGĂ, P. 20. Să fii, bade, sănătos, Că mi-ai mulțămit frumos! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 379. Să-l (să o etc.) porți sănătos (sau sănătoasă), urare adresată cuiva care îmbracă o haină nouă. ◊ Fig. Fire-ai, boltă, sănătoasă, Multe fete faci frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441. ◊ (Substantivat) Am adormit mort și de-abia a doua zi pe la toacă m-am trezit, sănătos, ca toți sănătoșii. CREANGĂ, A. 16. ◊ (În construcții cu verbe ca «a face», «a fi», «a merge» etc., formează expresii care arată indiferență în fața unei persoane, a unei situații ețc.) Apoi eu, bre, îs însurat, și am un drac de muiere care umblă călare și dă cu pușca ca și mine. – Să fiți sănătoși! zise Lepădatu, fără să privească pe cel ce-i vorbea. SADOVEANU, O. A. III 65. Eu sînt Ftorivist Timofti Cîrcioc... – D-ta să fii sănătos... ce-mi pasă? ALECSANDRI, T. 642. Înapoi i-am poruncit, Pe-un spic verde de ovăz, Să se-nsoare sănătos! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. 2. (Despre plante, mai ales despre fructe) Care nu este stricat sau atacat de vreo boală; nevătămat, întreg, în bună stare. Nu toată nuca are miez bun și sănătos = să nu judecăm pe cineva numai după înfățișare. ◊ (Rar, despre obiecte) Îl găsi pe Chiriac... ciocănind un ulcior smălțuit... ca să arate unei cumpărătoare că este sănătos, întreg. CAMIL PETRESCU, O. II 672. Lemnul din care se face... hadaragul trebuie să fie sănătos, vîrtos. PAMFILE, A. R. 199. 3. Prielnic sănătății, salubru; nevătămător. Era o casă sănătoasă, dar oamenii din partea locului o găseau urîtă. CAMIL PETRESCU, O. I 71. Dai unui om flămînd un prînz cu care își poate foarte bine potoli foamea, mîncînd tot lucruri simple, dar sănătoase și curat gătite. ODOBESCU, S. III 39. ◊ Fig. Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă. CREANGĂ, P. 23. ◊ (Adverbial) Așa se bea... și e mai sănătos. SAHIA, N. 57. ◊ (Substantivat, f., în expr.) A o lua (a o rupe, rar, a o șterge sau a o tuli) la sănătoasa = a o lua la fugă, a o șterge din vreme (înainte de a o păți). Cînd își întoarse capul și văzu în gura peșterii doi ochi dușmănoși înfipți într-un groaznic cap de urs, Anichit... o rupse la sănătoasa. STĂNOIU, C. I. 158. Copiii, cum văzură că rămîn singuri cu dascălul, o șterseră la sănătoasa. CARAGIALE, S. 15. 4. Fig. Înțelept, bun. Dînd uitării sănătoasele, dar asprele legi ale înțelepciunii, își petrecuse viața în dezmierdări lumești. ODOBESCU, S. III 34. Drept aceea vă rugăm Și sfat sănătos vă dăm. TEODORESCU, P. P. 178. ◊ (Adverbial) Noi însă ceștialalți cari judicăm sănătos... ne vedem de treabă. ODOBESCU, S. III 49.

SĂNĂTOS¹ adv. 1) În mod rațional. A judeca ~. 2) pop. În ritm susținut, intensiv. A mânca ~. /<lat. sanitosus

SĂNĂTOS² ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care nu este bolnav de nimic. ◊ ~ tun foarte sănătos. A nu fi ~ la minte a fi (cam) nebun; zălud; smintit. Să fii ~! a) formulă de urare; b) treaba ta; mă rog; nu ai decât. Să-i (sau s-o) porți ~ se spune unei persoane care îmbracă ceva nou. 2) (despre aer, climă etc.) Care are o acțiune favorabilă asupra organismului; prielnic sănătății; salubru. ◊ Atmosferă ~oasă ambianță favorabilă. 3) Care are un temei serios; sprijinit pe o bază solidă;temeinic. O judecată ~oasă. /<lat. sanitosus

sănătos a. 1. care se ține bine, care e de o bună constituțiune: o minte sănătoasă întrun corp sănătos; 2. care nu e corupător: cărți sănătoase; 3. bun pentru sănătate: hrană sănătoasă; 4. fig. conform rațiunii, justiției: judecată, învățătură sănătoasă; 5. folositor: fuga e rușinoașă, dar sănătoasă; a o lua la sănătoasă, a fugi din răsputeri. [Abstras din sănătate]. ║ adv. cu bine: mergi, rămâi sănătos!

sănătós, -oasă adj. (mlat. și vlat. sanitosus. Cp. cu neapol. sanetuso, gascon sanetous, sard. sud sanidosu și cu rom. calamitos). Pli de sănătate, zdravăn: om sănătos. Zdravăn, voĭnic, robust: om de o constituțiune sănătoasă. Igienic, salubru, folositor sănătățiĭ: nutriment, aer sănătos. Fig. Folositor sufletuluĭ, moral: carte sănătoasă. Drept, logic, echilibrat: minte sănătoasă în corp sănătos. Folositor, bun: fuga-ĭ rușinoasă, da-ĭ sănătoasă. (Prov.). A o lua la sănătoasa (Iron.), a o rupe de fugă, a fugi grabnic, a spăla putina de frică. Ca formulă de adiio: rămîĭ sănătos (sănătoasă), rămînețĭ sănătoșĭ (sănătoase)!

sânătos, ~oasă a vz sănătos

sinătos, ~oasă a vz sănătos

BOLNAV, -VĂ adj. și sm. f. 🩺 Care pătimește de-o boală (contr. SĂNĂTOS); proverb: ~ul multe zice și sănătosul face ce știe; 👉 BOGAT [blg.].

MENS SANA IN CORPORE SANO (lat.) = Minte sănătoasă în trup sănătos.

sănătos¹ adj. m., pl. sănătoși; f. sănătoasă, pl. sănătoase

+sănătos² adv.

sănătos adj. m., pl. sănătoși; f. sănătoasă, pl. sănătoase

sănătos adj. m., pl. sănătoși; f. sg. sănătoasă, pl. sănătoase

+lua la sănătoasa (a o ~) (a fugi) (fam.) (desp. lu-a) loc. vb., v. lua; ind. perf. c. 1 am luat-o la sănătoasa; imper. 2 sg. afirm. ia-o la sănătoasa; ger. luând-o la sănătoasa (desp. lu-ând-)

SĂNĂTOS adj. 1. (pop.) nebolit. (Sunt perfect ~.) 2. v. zdravăn. 3. v. normal. 4. v. curat.

SĂNĂTOS adj. v. adecvat, bun, chibzuit, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, folositor, gândit, grozav, indicat, înțelept, judicios, nimerit, oportun, potrivit, rațional, recomandabil, recomandat, rezonabil, socotit, strașnic, teribil, util, zdravăn.

SĂNĂTOS adj., adv. v. serios, stăruitor, temeinic.

sănătos adj. v. ADECVAT. BUN. CHIBZUIT. CONFORM. CONVENABIL. CORESPUNZĂTOR. CUVENIT. FOLOSITOR. GÎNDIT. GROZAV. INDICAT. ÎNȚELEPT. JUDICIOS. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. RAȚIONAL. RECOMANDABIL. RECOMANDAT. REZONABIL. SOCOTIT. STRAȘNIC. TERIBIL. UTIL. ZDRAVĂN.

sănătos adj., adv. v. SERIOS. STĂRUITOR. TEMEINIC.

SĂNĂTOS adj. 1. (pop.) nebolit. (Sînt perfect ~.) 2. intact, întreg, neatins, nevătămat, teafăr, valid, zdravăn, (pop.) nestricat, (înv. și reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.) 3. întreg, normal, zdravăn. (Ești om ~, îți dai seama ce ai făcut?) 4. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, tare. (Aer ~.)

Sănătos ≠ bolnav, nesănătos, stricat, suferind

sănătos, vîrtos Sănătos a fost explicat, corect după părerea mea, de DU, ca format regresiv din sănătate. Apoi a intervenit Candrea, în Consonantismul, p. 27-28, pentru a reconstrui un lat. *sanitosus, pornind de la compararea cu cîteva forme dialectale italiene și franceze și cu una albaneză. Explicația aceasta a fost adoptată de Pușcariu, EW (și de TDRG, REW), care o completează astfel: „pentru *sanitatosus”, formă reconstruită la puterea a doua (cu care CADE se arată de acord). DLRM totuși rămîne la formula lat. *sanitosus < sanus (cu ce sufix?). Scriban notează, destul de puțin clar, mlat. și vlat. sanitosus, fără asterisc. Pentru a da pondere etimologiei alese, mai mulți autori pun în paralelă explicarea lui vîrtos. Și aici DU pornește de la română, văzînd în vîrtos un derivat regresiv de la vîrtute, în timp ce Pușcariu, EW (urmat de TDRG), reconstruiește un rom. *vîrtutos, derivat de la vîrtute. Densusianu, Hdlr., I, p. 195, ia ca punct de plecare lat. uirtuosus (care în latina vulgară ar fi ajuns să caracterizeze forța fizică); Pușcariu, loc. cit., contestă existența cuvîntului latin (e mai puțin acceptabil decît *sanitatosus?), care nici n-ar corespunde regulilor de formare a cuvintelor în latinește. în REW vîrtos nu e inserat, dar etimologia propusă de Densusianu este admisă de Scriban, de Ciorănescu și de DLRM. Acesta din urmă agrementează însă pe uirtuosus cu un asterisc, deși acad. Iorgu Iordan arătase în Diftongarea... ca termenul e atestat în latinește. CADE, mai curajos, construiește (s. v. sănătos) un lat. *uirtutosus (acesta, într-adevăr, contravine regulilor de formare a cuvintelor în limba latină, căci nu există nici un exemplu de formație în -tutosus sau -tatosus. Mai adaug că Ernout-Meillet au avut grijă să arate că pentru un derivat de felul lui calamitosus, de la calamitas, nu e nevoie să presupunem un intermediar *calamitatosus). Un ultim amănunt: sensul de „putere” nu a apărut în latina vulgară, ci e cel primitiv al cuvîntului uirtus.

MENS SANA IN CORPORE SANO (lat.) minte sănătoasă în corp sănătos – Iuvenal, „Satirae”, X, 356. Omul înțelept aspiră la o minte sănătoasă și un corp sănătos. Ulterior, aceste cuvinte au devenit deviza educației fizice.

VIVE VALEQUE (lat.) să trăiești și să fii sănătos – Formulă epistolară de încheiere.

Mens sana in corpore sano (lat. „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”) – E deviza sportului. Aparține lui Iuvenal. Omul cu adevărat ințelept – spune poetul în Satire (X, 536) – nu cere cerului decît sănătatea spiritului dimpreună cu sănătatea corpului. Odată cu dezvoltarea sporturilor, cuvintele lui Iuvenal au căpătat și o altă interpretare: sănătatea trupească condiționează și asigură pe cea a minții. Marțial a mers mai departe și a pus semnul egalității între viață și sănătate (vezi: Non est vivere...).

Non est vivere, sed valere, vita (lat. „Nu-i totul să trăiești, ci să fii sănătos”) – Marțial, Epigrame (VI, 60). Dacă scădem – spune poetul latin – din zilele noastre timpul consumat de febre crude, tristeți grave și dureri chinuitoare, ajungem dintr-un salt de la copilărie la bătrînețe. Deci, o prețuire a sănătății trupești și spirituale. (Vezi și: Mens sana…) LIT.

a nu fi sănătos dacă nu... expr. a nu se putea abține de la ceva rău, a-i sta în fire să facă ceva rău.

a o lua la papuc / la picior / la sănătoasa expr. a fugi.

sănătos tun expr. (d. oameni) perfect sănătos.