SĂRICICĂ, (4) săricele, s. f. 1. Diminutiv al lui sare. 2. Arsenic, șoricioaică. 3. Sare de lămâie. 4. Plantă erbacee cu frunze spinoase, cu flori verzui, alburii sau roșietice; ciurlan (Salsola kali). – Sare + suf. -icică.

săricică sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~cea, ~răcea, ~răci~, siricea / Pl: ~'cele / G-D: (rar) ~cichii, (înv) ~cichei / E: sare + -icică, săricea css] 1 (Pop) Sare (cu granulație mică). 2 (Pop) Trioxid de arsen Si: arsenic. 3 (Pgn) Combinație a arsenului. 4 (Mun) Clorură mercurică. 5 (Pop; sîs ~ de lămâie) Sare (26) de lămâie. 6 (Pgn; îas) Acid tartric. 7 (Trs; îf săricea) Alaun. 8 Plantă erbacee cărnoasă, cu tulpina foarte ramificată, păroasă ori glabră, cu frunze spinoase la vârf, cu flori verzui, alburii sau roșiatice, care crește în locuri nisipoase sărate Si: (rar) salsolă, (înv) salcicorn, (reg) burcum, ciurlan, ciulan, curai, ciortan, fugaci, parpalac³, pachitnic, tăvălug, târtan¹, vălătuc, vălatan, căruțele-dracului, iarbă sărată, iarba porcului (Salsola Kali).

SĂRICICĂ, săricele, s. f. 1. Diminutiv al lui sare. 2. Arsenic, șoricioaică. 3. Sare de lămâie. 4. Plantă erbacee cu frunze spinoase, cu flori verzui, alburii sau roșietice; ciurlan (Salsola kali). – Sare + suf. -icică.

SĂRICICĂ, (II 3) săricele, s. f. (Popular) I. Diminutiv al lui sare. Unde bade ti gătești, Murgu de-ți potcovești? Și-i dai apă din găleată, Săricică de pe piatră. MAT. FOLK. 1332. II. 1. Arsenic, șoricioaică. Și lua săricică de-o para Și otravă de alta. MAT. FOLK. 46. 2. Sare de lămîie. Se fierbe cu apă limpede pînă prinde bine coloarea și apoi se pun și 3 dramuri săricică (sare de alămîie). PAMFILE-LUPESCU, CROM. 66. 3. Plantă erbacee, cu frunze țepoase și cărnoase, cu flori verzui, alburii sau roșietice; crește în locuri nisipoase și sărate (Salsola Kali). – Variantă: (II 1) sărăcică (PĂSCULESCU, L. P. 299) s. f.

SĂRICICĂ¹ f. (diminutiv de la sare)1) pop. Sare de lămâie. 2) Substanță toxică sub formă de cristale de culoare albă, întrebuințață în medicină și la stârpirea șoarecilor; arsen. /sare + suf. ~icică

SĂRICICĂ² f. pop. (diminutiv de la sare) Plantă erbacee cu tulpina bogat ramificată în formă de sferă și cu frunze mărunte, lunguiețe, spinoase la vârf; ciurlan. /sare + suf. ~icică

săricică f. șoricioaică. [Diminutiv dela sare].

săricícă f., pl. cele (dim. d. sare). Săricică de alămîie (Mold.), sare de lămîie, acid citric. Săricică (Munt. Bz.), șoricĭoaĭcă.

sărăcea sf vz săricică

sărăcică sf vz săricică

săricea sf vz săricică

sărigea^[1] sf vz săricică

siricea sf vz săricică

SĂRĂCICĂ s. f. v. săricică.

săricică s. f., g.-d. art. săricelei; (plante) pl. săricele

săricică s. f., g.-d. art. săricelei; (plante) pl. săricele, art. săricelele

săricică s. f., g.-d. art. săricelei; (plante) pl. săricele

SĂRICICĂ s. v. acid citric, acid tartric, alaun, anhidridă arsenioasă, arsenic, clorură mercurică, sare de lămâie, sublimat corosiv, trioxid de arsen.

SĂRICICĂ s. v. ciurlan.

săricică s. v. ACID CITRIC. ACID TARTRIC. ALAUN. ANHIDRIDĂ ARSENIOASĂ. ARSENIC. CLORURĂ MERCURICĂ. SARE DE LĂMÎIE. SUBLIMAT COROSIV.

SĂRICICĂ s. (BOT.; Salsola kali) ciurlan, salcicorn, (rar) salsolă, (reg.) burcum, ciulin, curai, fugaci, parpalac, pochitnic, rostogol, sărigea, tartan, tărfălog, tăvălug, tîrtan, vălătuc, vătălan, iarba-porcului, iarbă-sărată.