săsoaică sf [At: POLIZU / V: (reg) sășo~, sas~, ses~, șă~ / Pl: ~ice / E: sas² + ~oaică] Femeie care face parte din populația germană originară din Flandra, din regiunile Rinului și ale Mosellei și din Saxonia, colonizată în Transilvania în sec. XII și XIII Si: (îvr) săsoaie, (reg) sasca¹, săsiță (1).

SĂSOAICĂ, săsoaice, s. f. Femeie care face parte din populația sașilor. În vîrful căruței era cocoțată o săsoaică bătrîioară. REBREANU, R. I 126. Fu o străină, o săsoaică, un blond și melancolic căpșor german din Transilvania. HASDEU, I. V. 171.

sas², ~ă smf [At: GCR I, 178/3 / V: (reg) sașă sf, șas sm / Pl: sași, sașe, (îrg) sasi, (înv) șași / E: ns cf mg szàsz] 1 (Rar) Persoană care face parte din populația germană originară din Flandra, din regiunile Rinului și ale Mosellei și din Saxonia, colonizată în Transilvania în sec. XII și XIII. 2 (Lpl) Populație alcătuită din sași² (1). 3 (Mun) Epitet dat unui om care mănâncă mult.

sasoaică sf vz săsoaică

sășoaică sf vz săsoaică

sesoaică sf vz săsoaică

Sas, Sáscă și Săsoáĭcă s., pl. Sașĭ, Saște și Săsoaĭce (germ. Sachse, Saxon; vsl. Sasĭnu, Sasu, pol. ceh. Sas, ung. Szasz. Cp. cu Rus, Ruscă). German din Transilvania: Sașiĭ aŭ fost adușĭ de la Rin de regiĭ ungureștĭ în ținutu Sibiuluĭ și țara Bîrseĭ între aniĭ 1141 și 1235.

săsoaică s. f., g.-d. art. săsoaicei; pl. săsoaice

săsoaică s. f., g.-d. art. săsoaicei; pl. săsoaice

săsoaică s. f., g.-d. art. săsoaicei; pl. săsoaice

SĂSOAICĂ s. (înv. și reg.) săsoaie, (reg.) sască.

SĂSOAICĂ s. (înv. și reg.) săsoaie, (reg.) sască.