10 definiții pentru săturare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂTURARE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.
SĂTURARE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
săturare sf [At: BIBLIA (1688), 311/53 / Pl: ~rări / E: sătura] 1 Potolire a foamei sau a setei Si: îndestulare, săturat1 (1), (rar) saturare (2), (înv) săturătură. 2 (Pex) Belșug (de mâncare) Si: îmbuibare. 3 (Înv; îlav) În ~ Pe săturate (2). 4 (Înv; ccr; mpl) Hrană (suficientă, din belșug). 5 Stare de suprasaturație, de plictiseală, de oboseală, de dezgust.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂTURARE s. f. (Rar) Faptul de a (se) sătura; îndestulare cu mîncare (sau cu băutură), potolire a foamei (sau a setei). Mielușorul ce foamea omorîtoare Ți-l gătește-n astă-seară spre cumplită săturare... Ar fi așteptat în pace sîngeroasa sa jertfire? CONACHI, P. 262.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
săturare s. f., g.-d. art. săturării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săturare s. f., g.-d. art. săturării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săturare s. f., g.-d. art. săturării; pl. săturări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂTURARE s. (rar) sațietate, (pop.) saț. (Are senzația de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂTURARE s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂTURARE s. (rar) sațietate, (pop.) saț. (Are senzația de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săturare s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
săturare, săturărisubstantiv feminin
-
- Mielușorul ce foamea omorîtoare Ți-l gătește-n astă-seară spre cumplită săturare... Ar fi așteptat în pace sîngeroasa sa jertfire? CONACHI, P. 262. DLRLC
-
etimologie:
- sătura DEX '98 DEX '09