14 definiții pentru săvârșire
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂVÂRȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși.
săvârșire sf [At: URECHE, LET. I, 145/31 / V: (înv) ~vrăș~, ~vrâș~, sevârș~ / Pl: ~ri / E: săvârși] 1 (Înv) Terminare, isprăvire a unei activități, a unei lucrări în curs de executare. 2 (Înv; pex) Sfârșit (1). 3 (Îlav) Fără de ~ În mod continuu Si: perpetuu, veșnic. 4 (Îlv) A lua ~ A se sfârși (1). 5 (Spc) Încheiere a vieții, a zilelor cuiva. 6 (Jur) Prescriere a unei infracțiuni. 7 (Îrg) Moarte. 8 Realizare, înfăptuire a ceva în urma unei activități prestate în acest scop. 9 (Spc) Elaborare (4). 10 (Spc) Creare (13). 11 (Spc) Comitere (a unei infracțiuni). 12 (Înv; pex; ccr) Ceea ce (s-)a realizat, (s-)a înfăptuit, (s-)a creat etc. Si: (înv) săvârșit1 (7). 13 (Înv; îlv) A aduce la (sau în, întru) ~ A săvârși (8). 14 (Înv; îe) A pune la ~ A pune în practică. 15 (Înv) Scop2 (15). 16 (Îvp) Oficiere a unor ritualuri, ceremonii etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂVÂRȘIRE, săvârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. – V. săvârși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
săvârșire f. desăvârșire, perfecțiune: posedă săvârșirea făpturilor divine AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săvrășire sf vz săvârșire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sevârșire sf vz săvârșire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂVÎRȘIRE, săvîrșiri, s. f. Acțiunea de a (se) săvîrși și rezultatul ei. 1. Îndeplinire, înfăptuire, realizare. Crezură în apropiata săvîrșire a minunii. IORGA, L. I 441. 2. Terminare, sfîrșit, capăt. Nici lucrările lor nu erau ajunse la săvîrșire... Mai era puțin de lucru: o zi, cu toate brațele. SADOVEANU, P. M. 254. Apropiind săvîrșirea gardului, au socotit să facă și o scară de frînghie. DRĂGHICI, R. 53. 3. Fig. (Învechit) Perfecțiune, desăvîrșire. A-și croi planul cu deplină săvîrșire. CONACHI, P. 260.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
săvârșire s. f., g.-d. art. săvârșirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săvârșire s. f., g.-d. art. săvârșirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săvârșire s. f., g.-d. art. săvârșirii; pl. săvârșiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SĂVÂRȘIRE s. 1. v. executare. 2. v. comitere. 3. v. celebrare. 4. v. oficiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂVÂRȘIRE s. v. decedare, deces, desăvârșire, destinație, dispariție, funcție, isprăvire, isprăvit, încheiere, moarte, perfecțiune, pieire, prăpădire, prescriere, răposare, scop, sfârșire, sfârșit, stingere, sucombare, terminare, terminat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SĂVÎRȘIRE s. 1. efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. comitere, facere, făptuire. (~ unei crime.) 3. celebrare, oficiere. (~ căsătoriei.) 4. (BIS.) celebrare, oficiere, slujire, slujit, (înv.) serbare. (~ liturghiei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săvîrșire s. v. DECEDARE. DECES. DESĂVÎRȘIRE. DESTINAȚIE. DISPARIȚIE. FUNCȚIE. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. MOARTE. PERFECȚIUNE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. PRESCRIERE. RĂPOSARE. SCOP. SFÎRȘIRE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE. TERMINARE. TERMINAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
săvârșire, săvârșirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) săvârși și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: capăt realizare sfârșit terminare îndeplinire înfăptuire
- Crezură în apropiata săvîrșire a minunii. IORGA, L. I 441. DLRLC
- Nici lucrările lor nu erau ajunse la săvîrșire... Mai era puțin de lucru: o zi, cu toate brațele. SADOVEANU, P. M. 254. DLRLC
- Apropiind săvîrșirea gardului, au socotit să facă și o scară de frînghie. DRĂGHICI, R. 53. DLRLC
- 1.1. Desăvârșire, perfecțiune. DLRLCsinonime: desăvârșire perfecțiune
- A-și croi planul cu deplină săvîrșire. CONACHI, P. 260. DLRLC
-
-
etimologie:
- săvârși DEX '98 DEX '09