TÂRGUIALĂ, târguieli, s. f. 1. Târguire; tocmeală; p. ext. dispută, ciorovăială. 2. (Concr.) Cumpărătură. – Târgui + suf. --eală.

târguială sf [At: (a. 1723) IORGA, S. D. XII, 23 / Pl: ~ieli / E: târgui + -eală] 1 (Pop) Cumpărare (din târg (1)) Si: (înv) târguire (1). 2 (Reg; ccr; mpl) Obiect cumpărat (în târg (1)) Si: cumpărătură, (înv) târguire (2). 3 (Pfm) Înțelegere la preț Si: (pfm) tocmeală (17), (înv) târguire (3). 4 (Reg; pex) Discuție în contradictoriu Si: dispută, (pop) ciondăneală, ciorovăială, (înv) târguire (4).

TÂRGUIALĂ, târguieli, s. f. 1. Târguire; tocmeală; p. ext. dispută, ciorovăială. 2. (Concr.) Cumpărătură. – Târgui + suf. -eală.

TÎRGUIALĂ, tîrguieli, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Acțiunea de a tîrgui; cumpărătură. Toți porniseră... să caște gura la vitrine, să facă tîrguieli. C. PETRESCU, Î. II 128. Moșneagul porni la tîrg după tîrguieli. ȘEZ. V 65. 2. Faptul de a se tocmi; tocmeală; p. ext. ciorovăială. Iată că își bagă coada în tîrguială alt vecin. CAMILAR, N. I 22. După mai multă tîrguială, s-au învoit s-o cumpere. SBIERA, P. 230. ◊ Fig. După multă tîrguială, țiganul se hotărî și spuse popii c-a făcut pacate, da nu mari. ȘEZ. VI 179.

târgueală f. 1. fapta de a târgui; 2. pl. tot ce se cumpără în târg.

tîrguĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tîrgui, neguțare. Lucru tîrguit, cumpărătură: se întorcea din tîrg cu tîrguĭelile.

târguială s. f., g.-d. art. târguielii; pl. târguieli

târguială s. f., g.-d. art. târguielii; pl. târguieli

târguială s. f., g.-d. art. târguielii; pl. târguieli

târguială, -ieli.

TÂRGUIALĂ s. 1. v. cumpărătură. 2. v. tocmeală.

TÎRGUIALĂ s. 1. cumpărătură. (A făcut unele ~.) 2. tîrg, tocmeală, (rar) precupețire, (reg.) tocmă. (~ a ținut mult.)