8 definiții pentru târguire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂRGUIRE s. f. Acțiunea de a (se) târgui. – V. târgui.
TÂRGUIRE s. f. Acțiunea de a (se) târgui. – V. târgui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
târguire sf [At: (a. 1661) GCR I, 179/26 / Pl: ~ri / E: târgui] (Înv) 1-4 Târguială (1-4). 5 Vânzare prin licitație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎRGUIRE s. f. Acțiunea de a (se) tîrgui. E tîrguire-n formă aice, precît văz. ALECSANDRI, T. II 273.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!târguire s. f., g.-d. art. târguirii; pl. târguiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
târguire s. f., g.-d. art. târguirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
târguire s. f., g.-d. art. târguirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂRGUIRE s. v. cumpărare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎRGUIRE s. achiziționare, cumpărare, cumpărat, luare, procurare, (înv.) scumpărătoare. (~ unui bun.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
târguire, târguirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) târgui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cumpărare
- E tîrguire-n formă aice, precît văz. ALECSANDRI, T. II 273. DLRLC
-
etimologie:
- târgui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.