7 definiții pentru târgumureșeancă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂRGUMUREȘEANCĂ, târgumureșence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Târgu-Mureș. [Var.: târgmureșeancă s. f.] – Târgumureșean + suf. -că.
TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșénce, s. f. v. târgmureșeancă. (târgumureșean + suf. -că)
TÂRGMUREȘEANCĂ s. f. v. târgumureșeancă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂRGMUREȘEANCĂ, târgmureșence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Târgu-Mureș. ♦ Locuitoare din municipiul Târgu-Mureș. – Târgmureșean + suf. -că.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
târgumureșeancă s. f., g.-d. art. târgumureșencei; pl. târgumureșence
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*târgumureșeancă s. f., g.-d. art. târgumureșencei; pl. târgumureșence
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
târgmureșeancă s. f., g.-d. art. târgmureșencei; pl. târgmureșence
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F28) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F28) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
târgumureșeancă, târgumureșencesubstantiv feminin
- 1. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Târgu-Mureș. DEX '09
etimologie:
- Târgumureșean + -că. DEX '09