TÂRNOSI, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din sb. tronosati.

târnosi² [At: IOVESCU, N. 133 / V: (reg) ~rmosi, ~oji, ~oși / Pzi: ~sesc; Cj 3 (reg) să târnosă / E: târn¹] 1 vt (Reg; c. i. persoane) A tăvăli (7). 2 vt (Mun) A omorî. 3 vt (Mun) A lucra ceva de mântuială. 4-5 vtr (Reg) A (se) murdări. 6-7 vtr (Reg) A (se) șifona. 8 vr (Ban; îf târnoși) A se învechi din cauza desei întrebuințări.

târnosi¹ [At: PRAV. MOLD. ap. TDRG / Pzi: ~sesc / E: slv троносати] 1 vt (Înv) A sfinți o biserică printr-un anumit ceremonial religios. 2 vt (Pop; îe) A ~ mangalul (sau, rar, mangalele) A sta degeaba. 3 vr (Înv; fig) A se îmbăta.

TÂRNOSI, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati.

A TÂRNOSI ~esc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati

târmosi v vz târnosi²

târnoji v vz târnosi²

târnoși v vz târnosi²

TÎRNOSI, tîrnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfîrși astă sîntă biserică? Iată, am cheltuit toată starea, și ea nu este încă tîrnosită. ISPIRESCU, L. 295. ◊ Expr. A tîrnosi mangalul (sau, rar, mangalele) = a pierde vremea degeaba. Nu tîrnosi mangalul, că te usuci. M. I. CARAGIALE, C. 130. Vin bețivii toți, De cinstesc paharele și tîrnosesc mangalele. TEODORESCU, P. P. 129.

tărnosì v. 1. a sfinți o biserică; 2. fam. a se îmbăta. [Serb. TRONOSATI, a consacra].

tîrnosésc v. tr. (sîrb. tronosati, a tîrnosi, d. ngr. thronízo, întronez). Sfințesc, (inaugurez) o biserică.

târnosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosesc, 3 sg. târnosește, imperf. 1 târnoseam; conj. prez. 1 sg. să târnosesc, 3 să târnosească

târnosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosesc, imperf. 3 sg. târnosea; conj. prez. 3 să târnosească

târnosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tirnosesc imperf. 3 sg. târnosea; conj. prez. 3 sg. și pl. târnosească

tîrnosi (-sesc, -it), vb. – 1. A sfinți o biserică. – 2. A se lua de păr, a se părui. Sb., cr. tronosati, din gr. θρόνος „tron” (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide, Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu tîrnui (după Bogrea, Dacor., IV, 850, din rus. trimositĭ). – Der. tîrnosanie, s. f. (sfințire); tîrnoseală, s. f. (sfințire; Olt., ceară care rămîne după sfințirea unei biserici și care se păstrează de obicei).

a târnosi mangalul expr. a pierde vremea.

TÂRNOSI vb. v. ameți, atinge, bate, boți, chercheli, îmbăta, jegoși, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona, turmenta.

TÂRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÎRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

tîrnosi vb. v. AMEȚI. ATINGE. BATE. BOȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. JEGOȘI. LOVI. MÎNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂTA. ȘIFONA. TURMENTA.

târnosi, târnosesc, vb. tranz. – 1. A sfinți o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: „Toată noaptea l-a purtat (…). Și atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoșii” (Bilțiu, 1999: 190). – Din vsl., bg., scr. tronosati „a consacra” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

târnosi, târnosesc, vb. tranz. – 1. A sfinți o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: „Toată noaptea l-a purtat (…). Și atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoșii” (Bilțiu 1999: 190). – Scr. tronosati.