talmeș-balmeș sn [At: CONTEMPORANUL, V₁, 27 / V: ha~-~, halumiș-balumiș, ~moș-~moș, ~muș-balmuș / Pl: ~uri / E: ns cf balmoș] (Fam) 1 Amestec din care nu se mai poate alege nimic. 2 Si: chiseliță, terci¹ (12). 2 (Îe) A face ~ (pe cineva) A bate zdravăn. 3 (Pex) Învălmășeală. 4 (Reg) Balmoș (1).

TALMEȘ-BALMEȘ s. n. Amestec din care nu se mai înțelege nimic; terci, chiseliță. Apa din ceaun fierbea așa de tare, că peștele se făcuse talmeș-balmeș. CONTEMPORANUL, VI_I 27. ◊ Fig. (Glumeț) Trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală, și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24.

talmeș-balmeș n. 1. mâncare ciobănească din smântână, făină, ouă, unt și zahăr; 2. fig. amestecătură, confuziune. [V. balmuș; primul element e obscur). ║ adv. într’un mod confuz.

tálmeș-bálmeș adv. (d. balmoș, ĭar talmeș acomodat după acesta). Claĭe peste grămadă, în dezordine. S. n., pl. e. Amestecătură. – În Vc. halmeș-balmeș (rev. I. Crg. 8, 156). V. huștĭulĭuc.

talmoș-balmoș sn vz talmeș-balmeș

talmuș-balmuș sn vz talmeș-balmeș

❍BALAMIȘ-BALMUȘ sbst. Mold. 1 🍽 – BALMUȘ: ai fost și tu cînd ai fost, pe cînd te hrăneai cu ~ de la cumătra (ALECS.) ¶ 2 Fig. pop. = TALMEȘ-BALMEȘ: pretind să intre și aste două slove printre cele latinești, ca să facă din biata noastră limbă un ~ (ODOB.) [👉 BALMUȘ].

TALMEȘ: ~-balmeș n. fam. Adunătură întâmplătoare de ființe sau lucruri diferite; amestecătură. /Orig. nec.

talmeș-balmeș (fam.) s. n., art. talmeș-balmeșul

talmeș-balmeș (fam.) s. n., art. talmeș-balmeșul

talmeș-balmeș s. n.

talmeș-balmeș

talmeș-balmeș.

talmeș-balmeș s. n. sg. amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic

TALMEȘ-BALMEȘ s. v. amestecătură, dezordine, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.

talmeș-balmeș s. v. AMESTECĂTURĂ. DEZORDINE. ÎNCÎLCEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.