temerar, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr téméraire] Îndrăzneț (peste măsură) Si: cutezător.

TEMERAR, -Ă, temerari, -e, adj. Îndrăzneț (peste măsură), cutezător, gata pentru orice acțiune. Pare în adevăr un călător temerar, pornit de pe acele culmi singuratice spre alte lumi. BOGZA, C. O. 14. Căpătase un mare prestigiu în oraș, ca un temerar pionier al progresului ce era. C. PETRESCU, R. DR. 101. Cu o sfidare temerară îmi dă înapoi ordinele, zicînd că nu sînt bune. BOLLIAC, O. 272. ◊ (Substantivat) În bunuri ca și-n rele era un temerar. MACEDONSKI, O. I 268.

TEMERAR, -Ă adj. Îndrăzneț, cutezător peste măsură, pînă la nesocotință. [Cf. fr. téméraire, lat. temerarius].

TEMERAR, -Ă adj. îndrăzneț, cutezător (peste măsură), curajos. (< fr. téméraire, lat. temerarius)

TEMERAR ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește o mare îndrăzneală; foarte îndrăzneț. /<fr. téméraire

temerar a. îndrăzneț până la nesocotință.

*temerár, -ă adj. (lat. temerarius). Îndrăzneț pînă la nesocotință: om temerar, faptă temerară. Adv. Cu temeritate.

temerariu a vz temerar

Carol Temerarul m. Duce de Burgundia, adversarul lui Ludovic XI, ucis sub zidurile dela Nancy (1477).

temerar adj. m., pl. temerari; f. temerară, pl. temerare

temerar adj. m., pl. temerari; f. temerară, pl. temerare

temerar adj. m., pl. temerari; f. sg. temerară, pl. temerare

TEMERAR adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

temerar adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat războaie împotriva regelui Franței, Ludovic XI, suzeranul său, opunîndu-se, la început cu succes, politicii acestuia de unificare și de centralizare a statului. Înfrînt de elvețieni în 1476, la Granson și Morat, și de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), luptă în care a fost ucis.