14 definiții pentru terțină
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TERȚINĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.
TERȚINĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
terțină sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~ne / E: it terzina, ger Terzine] 1 Strofă alcătuită din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare. 2 (Pex) Poezie alcătuită din terține (1) Si: (rar) terțet (3). 3 (Liv) Ternă (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERȚINĂ, terține, s. f. Strofă de trei versuri, al doilea rimînd cu primul și al treilea din strofa următoare. Visai atunci o vastă trilogie Pe care-am prins-o-n șiruri de terține. TOPÎRCEANU, S. A. 102.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERȚINĂ s.f. 1. Poezie cu formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare. ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Ternă. [< it. terzina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERȚINĂ s. f. strofă din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare; poezie din astfel de strofe. (< it. terzina)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TERȚINĂ ~e f. 1) Poezie cu formă fixă compusă din strofe a câte trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, în timp ce al doilea vers rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare. 2) Strofă dintr-o astfel de poezie. /<it. terzina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
terțină f. stanță de trei versuri: Divina Comedia a lui Dante e scrisă în terține.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*terțínă f., pl. e (it. terzina). Strofă de treĭ versurĭ (ca’n Divina Commédie a luĭ Dante). V. terțet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
terțină (poezie) s. f., g.-d. art. terținei; pl. terține
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
terțină (poezie) s. f., g.-d. art. terținei; pl. terține
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
terțină s. f., g.-d. art. terținei; pl. terține
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TERȚINĂ s. (LIT.) (rar) terțet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TERȚINĂ s. (LIT.) (rar) terțet.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TERȚINĂ (< it. terzina) Poezie cu formă fixă, alcătuită din strofe de cîte trei versuri, în care versul din prima strofă rimează cu versurile 1 și 3, din a doua strofă, iar ultimul vers – un vers izolat – rimează cu cel de la mijlocul ultimului terțet. Pentru dispunerea rimelor, terținele se iau perechi, perechi, adică terțina 1 cu 2, 2 cu 3, 3 cu 4 și așa mai departe. Terținei i se atribuie o origine provensală, iar după unii cercetători creator al ei este Dante Aligheri a cărui Divina Comedie este scrisă în terține. Ex. Spre a vieții noastre mijlocie treaptă, Treceam printr-o pădure-ntunecoasă, Fiindcă rătăcisem calea dreaptă. Vai, greu îmi e să spun cît de stufoasă Era sălbatica pădure mare, Că și-azi îmi pare-atît de fioroasă! Cum moartea doar ceva mai crudă-mi pare; Dar binele-ntîlnit spre a-l da-n cuvinte, Las, de-altele văzute însemnare. Cum am intrat în ea, eu nu țin minte; Mi-era atît de somn, că nu știu bine Cînd, drumul bun lăsînd, pornii-nainte. (DANTE ALIGHERI, Infernul, traducere de G. Cușbuc) Aș vrea să cînt, să-mbrac în mîndre rime Norocul rar ce-n cîntec nu încape Că nu e vers pe lume să-l exprime, Ci ca-ntr-un murmur nesfîrșit de ape Ce se revarsă-n valuri de-armonie, Din mii de glasuri ce-1 vrăjesc de-aproape, Sărmanul suflet cearcă și nu știe Ce ton să prindă, ce cuvînt s-aleagă, Căci toate-l cheamă-l, strigă și-l îmbie. (ȘT. O. IOSIF, Terține)
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
terțină, terținesubstantiv feminin
- 1. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: terțet
- Visai atunci o vastă trilogie Pe care-am prins-o-n șiruri de terține. TOPÎRCEANU, S. A. 102. DLRLC
- 1.1. Strofă dintr-o astfel de poezie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 2. Ternă. DNsinonime: ternă
etimologie:
- terzina DEX '09 DEX '98 DN