17 definiții pentru teroare
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEROARE s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris.
teroare sf [At: NEGULICI / S și: (înv) terro- / Pl: ~ori / E: fr terreur, lat terror, -oris] 1 Groază provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare Si: frică, panică, spaimă. 2 Asuprire bazată pe înspăimântare, pe intimidare, pe timorare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEROARE, terori, s. f. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. – Din fr. terreur, lat. terror, -oris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
TEROARE s. f. Groază provocată intenționat prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare. Poliția țaristă și judecătorii regimului de teroare osîndeau la moarte sau la exil serii după serii de intelectuali. SADOVEANU, E. 192. ◊ (Poetic) O singură clipă lupta dintre piscuri și fulgere nu încetează. Și o imensă teroare își întinde domnia deasupra culmilor înnebunite. BOGZA, C. O. 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEROARE s.f. Frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și prin alte mijloace de intimidare. ♦ Asuprire, apăsare bazată pe înspăimîntare, pe intimidare. [< lat. terror, cf. it. terrore, fr. terreur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEROARE s. f. frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și alte mijloace de intimidare. ◊ asuprire bazată pe intimidare; timorare. (< fr. terreur, lat. terror)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEROARE ~ori f. 1) Frică extremă care paralizează conștiința. 2) Groază provocată de intuirea unei mari primejdii sau a unei mari nenorociri. /<fr. terreur, lat. terror, ~oris
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teroare f. groază: buciumele sună, răspândesc teroare BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Teroare f. perioada Revoluțiunii franceze sub regimul lui Robespierre (1793-1794), în timpul căreia mii de victime periră pe eșafod.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*teroáre f., pl. orĭ (lat. terror). Spaĭmă, groază: a inaugura un regim de teroare. Acela care cauzează teroare: acest bețiv e teroarea mahalaleĭ. V. panică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
teroare s. f., g.-d. art. terorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
teroare s. f., g.-d. art. terorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
teroare s. f., g.-d. art. terorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teroare, -orii gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TEROARE s. v. groază.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TEROARE s. groază, încrîncenare, înfiorare, înfricoșare, îngrozire, înspăimîntare, oroare, spaimă, (înv. și pop.) oțărîre, (înv. și reg.) scîrbă, (reg.) înfricare, pălitură, (înv.) spăimîntare, spăimîntătură, (fig.) cutremur.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
teroare (-ori), s. f. – Groază, frică, panică. Fr. terreur. – Der. din fr., teroriza, vb.; terorism, s. n.; terorist, s. m.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
teroare, terorisubstantiv feminin
- 1. Groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Poliția țaristă și judecătorii regimului de teroare osîndeau la moarte sau la exil serii după serii de intelectuali. SADOVEANU, E. 192. DLRLC
- O singură clipă lupta dintre piscuri și fulgere nu încetează. Și o imensă teroare își întinde domnia deasupra culmilor înnebunite. BOGZA, C. O. 61. DLRLC
- 1.1. Asuprire bazată pe intimidare, timorare, amenințare. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- terreur DEX '09 DEX '98 DN
- terror, -oris DEX '09 DEX '98 DN