TESCOVINĂ, (2) tescovine, s. f. 1. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahăr; boștină. 2. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ.

tescovină sf [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 25 / V: (reg) dis~^[1], tăs~, ~oi~, ~cui~, ~cuv~, tis~, tros~, țeșc~ sf troscovin sn / Pl: (rar) ~ne / E: ns cf tescui] 1 Ceea ce rămâne după stoarcerea mustului din fructe, mai ales din struguri Si: (reg) boască, boștină, comină, prăștină, tărchilă. 2 (Șîs rachiu de ~) Rachiu obținut prin fermentarea resturilor de la stoarcerea mustului din struguri. 3 (Reg) Resturi de la sfecla de zahăr din care s-a extras zahărul și care servesc la hrănirea și îngășarea vitelor Si: (reg) borhot. 4 (Reg; îf țeșcovină) Rămășiță de semințe (de floarea-soarelui, cânepă, dovleac etc.) din care s-a stors uleiul Si: (reg) trușnic (1).

TESCOVINĂ, (rar) tescovine, s. f. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar; boștină. ◊ Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ.

TESCOVINĂ, (rar) tescovine, s. f. Ceea ce rămîne după stoarcerea fructelor (mai ales a strugurilor) sau a sfeclei de zahăr; băutură alcoolică obținută prin fermentarea resturilor de struguri. Sui pe cal și treci la mine, Să-ți dau pîne și masline Și rachiu de tescovine. ȘEZ. I 13.

TESCOVINĂ f. 1) Produs secundar format din resturi de struguri după stoarcerea cu teascul. 2) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea acestui produs. [G.-D. tescovinei] /v. a tescui

tescovină f. rămășiță din struguri după scurgerea mustului, rachiu de fructe. [Și tescuină, derivat din tescuì].

tescovínă și ti- f., pl. e (vsl. *tĭeskovina, *tiskovina). Fructe stoarse rămase în teasc (comină). Rachiŭ din aceste fructe. V. hoștină.

descovină^[1] sf vz tescovină

tăscovină sf vz tescovină

tescoină sf vz tescovină

tescuină sf vz tescovină

tescuvină sf vz tescovină

tiscovină sf vz tescovină

troscovin sn vz tescovină

troscovină sf vz tescovină

țeșcovină sf vz tescovină

tiscovínă, V. tescovină.

tescovină s. f., g.-d. art. tescovinei; (porții; sorturi) pl. tescovine

!tescovină s. f., g.-d. art. tescovinei; (porții, sorturi) pl. tescovine

tescovină s. f., g.-d. art. tescovinei; pl. tescovine

tescovină, -ne.

TESCOVINĂ s. v. borhot.

TESCOVINĂ s. (pop.) boștină, prăștină, (înv. și reg.) mălată, (reg.) boască, hostopină, scroboteală, (Olt., Ban. și Transilv.) comină, (Ban.) comoviță, voscă. (Rachiu de ~.)

tescovină s. v. BORHOT.

TESCOVINĂ s. (pop.) boștină, prăștină, (înv, și reg.) mălată, (reg.) boască, hostopină, scroboteală, (Olt., Ban. și Transilv.) comină, (Ban.) comoviță, voscă. (Rachiu de ~.)