opțiuni
  • info

18 definiții pentru tevatură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEVATURĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür.

TEVATURĂ s. f. Zarvă, gălăgie, scandal. ♦ Bucluc, neplăcere. ♦ Tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür.

tevatură sfs [At: CARAGIALE, O. IV, 344 / V: (reg) tav~, tăvăt~, ~văt~, tiv~ / E: tc tevatur] 1 Zarvă. 2 Neplăcere. 3 Tulburare socială Si: răscoală, răzmeriță. 4 Încăierare.

TEVATURĂ s. f. sg. Zgomot, zarvă, gălăgie (mai ales pricinuită de oameni care se ceartă). Nu credea să se facă atîta tevatură pentru nimicul ăsta. ISPIRESCU, L. 272. Peste vreo cîteva zile a pornit la părinții fetei... și aceștia văzîndu-l că vine cu un mare alai și tevatură, s-au bucurat cu toții. POPESCU, B. IV 29. Un zgomot și o tevatură la poarta raiului, de gîndeai că vin tătarii. CARAGIALE, S. 56. ♦ Bucluc, neplăcere, necaz, zbucium. Cum era și rupt de osteneală de atîta călătorie și de atîta tevatură ce avu pe drum, adormi. ISPIRESCU, L. 212. ♦ Tulburare, încăierare; răscoală, răzmeriță. În Prahova nu fusese cine știe ce tevatură și... de o instigație a oamenilor fostului domnitor nu era vorba. PAS, L. I 35. Mălurenii au veche învățătură și pătimire de la tevatura din 1907. SADOVEANU, M. C. 206.

TEVATURĂ ~i f. Tulburare mare, însoțită de gălăgie și de scandal; hărmălaie; tărăboi. [G.-D. tevaturii] /<turc. tevatür

tevatură f. tapaj: de ce să mai facem pacolo tevatură? ISP. [Turc. TEVATUR, svon].

tevatúră f., pl. ĭ (turc. ar. tevatür, id.). Sud. Fam. Tărăboĭ, cĭorovoĭală: după multă tevatură, se’nvoiră. Zbucĭum, zăhăĭală: după tevatura sărbărilor.

tavatură sfs vz tevatură

tăvătură sf vz tevatură

tevătură sfs vz tevatură

tivatură sfs vz tevatură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tevatură s. f., g.-d. art. tevaturii

tevatură s. f., g.-d. art. tevaturii

tevatură s. f., g.-d. art. tevaturii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEVATURĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

TEVATURĂ s. v. hărmălaie.

TEVATURĂ s. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.)

tevatură s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tevatură (-ri), s. f. – Zarvă, gălăgie, scandal. Tc. tevatür (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 2053; Ronzevalle 68), cf. ngr. ταβατούρι.

Intrare: tevatură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tevatură
  • tevatura
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tevaturi
  • tevaturii
plural — —
vocativ singular —
plural —
tavatură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tivatură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tevătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăvătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tevaturăsubstantiv feminin

  • 1. Gălăgie, hărmălaie, scandal, tărăboi, zarvă, zgomot. DEX '98 DLRLC
    sinonime: gălăgie hărmălaie scandal tărăboi zarvă zgomot
    • format_quote Nu credea să se facă atîta tevatură pentru nimicul ăsta. ISPIRESCU, L. 272. DLRLC
    • format_quote Peste vreo cîteva zile a pornit la părinții fetei... și aceștia văzîndu-l că vine cu un mare alai și tevatură, s-au bucurat cu toții. POPESCU, B. IV 29. DLRLC
    • format_quote Un zgomot și o tevatură la poarta raiului, de gîndeai că vin tătarii. CARAGIALE, S. 56. DLRLC
    • 1.1. Bucluc, necaz, neplăcere, zbucium. DEX '98 DLRLC
      sinonime: bucluc necaz neplăcere zbucium
      • format_quote Cum era și rupt de osteneală de atîta călătorie și de atîta tevatură ce avu pe drum, adormi. ISPIRESCU, L. 212. DLRLC
    • 1.2. Rebeliune, revoltă, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, tulburare, încăierare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: rebeliune revoltă răscoală răsculare răzmeriță răzvrătire tulburare încăierare
      • format_quote În Prahova nu fusese cine știe ce tevatură și... de o instigație a oamenilor fostului domnitor nu era vorba. PAS, L. I 35. DLRLC
      • format_quote Mălurenii au veche învățătură și pătimire de la tevatura din 1907. SADOVEANU, M. C. 206. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.