opțiuni
  • info

11 definiții pentru tineresc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINERESC, -EASCĂ, tinerești, adj. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere. – Tânăr + suf. -esc.

TINERESC, -EASCĂ, tinerești, adj. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere. – Tânăr + suf. -esc.

tineresc, ~ească a [At: DRLU / Pl: ~ești / E: tânăr + -esc] 1-2 Care aparține tinerilor (1) sau tinereții (1). 3-4 Caracteristic tinerilor (1) sau tinereții (1).

TINERESC, -EASCĂ, tinerești, adj. Caracteristic tinereții sau persoanelor tinere; de om tînăr. Pe trunchiul acesta puternic și mlădios, capul era tineresc, cu ochii mari, negri. DUMITRIU, N. 257. Era un rîs limpede, tineresc, cristalin, care izbucnea din ființa ei ca seva primăverii. BOGZA, M. S. 10. Vă veți bucura pururea de... o putere tinerească. DRĂGHICI, R. 157.

TINERESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru tineri; propriu tinerilor; juvenil. /tânăr + suf. ~esc

1) tinerésc, -eáscă adj. De tînăr, juvenil: avînt tineresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tineresc adj. m., f. tinerească; pl. m. și f. tinerești

tineresc adj. m., f. tinerească; pl. m. și f. tinerești

tineresc adj. m., f. tinerească; pl. m. și f. tinerești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TINERESC adj. adolescentin, (livr.) juvenil. (Elan ~.)

TINERESC adj. (livr.) juvenil.

Tineresc ≠ bătrânesc

Intrare: tineresc
tineresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tineresc
  • tinerescul
  • tinerescu‑
  • tinerească
  • tinereasca
plural
  • tinerești
  • tinereștii
  • tinerești
  • tinereștile
genitiv-dativ singular
  • tineresc
  • tinerescului
  • tinerești
  • tinereștii
plural
  • tinerești
  • tinereștilor
  • tinerești
  • tinereștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tineresc, tinereascăadjectiv

  • 1. Care aparține tinereții sau persoanelor tinere, privitor la tinerețe sau la persoanele tinere; caracteristic tinereții sau persoanelor tinere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adolescentin juvenil antonime: bătrânesc
    • format_quote Pe trunchiul acesta puternic și mlădios, capul era tineresc, cu ochii mari, negri. DUMITRIU, N. 257. DLRLC
    • format_quote Era un rîs limpede, tineresc, cristalin, care izbucnea din ființa ei ca seva primăverii. BOGZA, M. S. 10. DLRLC
    • format_quote Vă veți bucura pururea de... o putere tinerească. DRĂGHICI, R. 157. DLRLC
etimologie:
  • Tânăr + -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.