9 definiții pentru tintă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tintă [At: ANON. CAR. / V: (reg) ten~ / Pl: ~te, (reg) ~turi / E: mg tinta, ger Tinte] (Reg) Cerneală2 (1).
TINTĂ s. f. (Germanism în Transilv.) Cerneală. Zboară tu-n cănțălărie Și ia tintă și hîrtie. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
TINTĂ s. f. (Ban.) Cerneală. Tintĕ. Atramentum. AC, 374. Etimologie: magh. tinta, germ. Tinte.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tentă2 sf vz tintă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TINTĂ s. v. cerneală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tintă s. v. CERNEALĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tintă (-te), s. f. – (Banat) Cerneală. Germ. Tinte (Candrea).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tintă, tinte, s.f. – (reg.) Cerneală (ALRRM, 1973: 693). – Din germ. Tinte „cerneală” (Candrea, cf. DER; MDA), magh. tinta (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tintă, -e, s.f. – Cerneală (ALR 1973: 693). – Din germ. Tinte „cerneală”, magh. tinta.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tintă, tintesubstantiv feminin
- 1. Cerneală. DLRLCsinonime: cerneală
- Zboară tu-n cănțălărie Și ia tintă și hîrtie. La TDRG. DLRLC
-