TIPOGRAF, -Ă, tipografi, -e, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în lucrările de tipar. 2. S. n. Mașină de cules și de turnat litere sub formă de rânduri întregi. – Din ngr. tipoghráfos.

tipograf², ~ă smf [At: (a. 1694) ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: ngr τυπογράφος] Muncitor specializat în lucrările de tipărire (1) Si: (înv) tiparnic (2), tipăritor (1).

TIPOGRAF, -Ă, tipografi, -e, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în lucrările de tipar. 2. S. n. Mașină de cules și de turnat litere sub formă de rânduri întregi. – Din ngr. tipoghráfos.

TIPOGRAF¹, tipografi, s. m. Muncitor specializat în lucrările de tipar. Acela este tipograful care, În primul tău poem, din zăpăceală, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Roatele tipografilor noștri de mii și sute de ori se-nvîrtesc pe zi. CARAGIALE, O. III 243.

TIPOGRAF¹ s. m. muncitor specializat în lucrări de tipografie. (< ngr. tipografos)

TIPOGRAF² ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de tipărire. 2) Lucrător la o tipografie. /<ngr. tipográfos

tipograf m. cel ce practică arta tipografică. ║ a. lucrător tipograf.

*tipográf m. (d. tipografie; ngr. typográfos). Stăpîn al uneĭ tipografiĭ. Lucrător în tipografie (numit și lucrător tipograf).

tipograf² (persoană) (desp. -po-graf) s. m., pl. tipografi

tipograf¹ (persoană) (-po-graf) s. m., pl. tipografi

tipograf (persoană) s. m. (sil. -graf), pl. tipografi

TIPOGRAF s. (înv.) tiparnic, tipăritor. (Profesia de ~.)

TIPOGRAF s. (înv.) tiparnic, tipăritor. (Profesia de ~.)