tipărire sf [At: (a. 1821) GCR II, 234/16 / Pl: ~ri / E: tipări] 1 Reproducere pe un material (hârtie, carton, piele etc.) a unui text, a unor imagini existente pe o formă de tipar (3), folosind o mașină de tipărit¹ (1) Si: tipărit¹ (1), (înv) tipărie (1), tipăritură (1). 2 (Pex) Publicare a unei lucrări, a unei opere, a unui articol etc. Si: editare, tipărit¹ (2), (înv) tipărie (2), tipăritură (2). 3 (Înv; îlv) A da în ~ A tipări 4 (Înv; ccr) Tipăritură (4). 5 (Înv; ccr) Ediție (1).

TIPĂRIRE, tipăriri, s. f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; operație prin care se obțin, din forme grafice, copii identice de texte sau de ilustrații; imprimare, editare, publicare. Se găsesc bucăți publicate sau scrise după apariția ediției îngrijită de Alecsandri, fapt de care, la o nouă tipărire a operelor complete, trebuia să se țină seama. ALECSANDRI, O. P. 5 (prefață).

tipărire s. f., g.-d. art. tipăririi; pl. tipăriri

tipărire s. f., g.-d. art. tipăririi; pl. tipăriri

tipărire s. f., g.-d. art. tipăririi; pl. tipăriri

TIPĂRIRE s. 1. imprimare, publicare, tipar, tipărit. (Bun pentru ~.) 2. v. publicare. 3. v. apariție.

TIPĂRIRE s. v. ediție, imprimat, tipăritură.

TIPĂRIRE s. 1. imprimare, publicare, tipar. (Bun pentru ~.) 2. editare, imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.) 3. apariție, publicare. (După ~ romanului.)

tipărire s. v. EDIȚIE. IMPRIMAT. TIPĂRITURĂ.