tiranic, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 159/18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tyrannique, lat tyrannicus, ngr τυραννικός] 1 (D. legi, fapte etc.) Care tiranizează (1) Si: crud, despotic, (înv) tiranicesc (1), tirănesc (1). 2-5 Care aparține tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (2-5), tirănesc (2-5). 6-9 Caracteristic tiranului (2-3, 5) sau tiraniei (2) Si: (înv) tiranicesc (6-9), tirănesc (6-9). 10 (Fig; d. idei, sentimente, preocupări etc.) Care obsedează Si: chinuitor.

TIRANIC, -Ă, tiranici, -e, adj. Care tiranizează, de tiran; cu caracter de tiran, crud, arbitrar, samavolnic, despotic. Toată viața sa, cărturarul Șincai a luptat împotriva regimului feudal, regim tiranic care l-a aruncat și pe el în lanțuri. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908. ◊ Fig. Inginerul își descoperi o curiozitate tiranică de detectiv. C. PETRESCU, A. 469. Auzind din depărtare Vocea lui tiranică Toți ciulinii pe cărare Fug, cuprinși de panică. TOPÎRCEANU, B. 46. Ca să nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești, născoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158.

TIRANIC, -Ă adj. Specific tiranilor, tiraniei; despotic. [< fr. tyrannique].

TIRANIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ◊ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)

TIRANIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim ~. 2) (despre persoane) Care tiranizează; cu porniri de tiran; despotic. Soț ~. 3) fig. Care urmărește în permanență și în mod chinuitor; obsedant. Pasiune ~că. /<ngr. tirannikós, fr. tyrannique

tiranic a. 1. ce ține de tiranie; 2. care tiranisește.

*tiránic, -ă adj. (vgr. și ngr. tyrannikós). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumusețiĭ. Adv. În mod tiranic. – În L. V. -ánic și -ănésc.

tiranic adj. m., pl. tiranici; f. tiranică, pl. tiranice

tiranic adj. m., pl. tiranici; f. tiranică, pl. tiranice

tiranic adj. m., pl. tiranici; f. sg. tiranică, pl. tiranice

TIRANIC adj. v. chinuitor, obsedant.

TIRANIC adj. (POL.) despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)

TIRANIC adj. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare ~.)

tiranic adj. v. CHINUITOR. OBSEDANT.