opțiuni
  • info

16 definiții pentru tirbușon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle; rac (4). – Din fr. tire-bouchon. corectat(ă)

tirbușon sn [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~biș~ / Pl: ~oane / E: fr tire-bouchon] 1 Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru scoaterea dopurilor de plută de la sticle Si: (reg) trăgaci (10), trăgător (28). 2-3 (Îljv) În ~ (Care este) în formă de spirală.

TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlă; rac (4). – Din fr. tire-bouchon. corectat(ă)

TIRBUȘON, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mîner, cu ajutorul căruia se scot dopurile de plută de la sticle; rac. Toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant:... tirbușon, bricheta cu benzină și fitil, busola în miniatură. C. PETRESCU, Î. I 3. ◊ Loc. adv. În tirbușon = în formă de spirală. Purta un costum... cu pantalonii răsuciți în tirbușon. C. PETRESCU, O. P. I 64.

TIRBUȘON s.n. Dispozitiv metalic în formă de spirală, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticle. [< fr. tirebouchon].

TIRBUȘON s. n. dispozitiv metalic în formă de spirală folosit pentru scoaterea dopurilor de la sticle. (< fr. tire-bouchon)

TIRBUȘON ~oane n. Instrument casnic în formă de spirală de oțel, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlele înfundate. /<fr. tire-bouchon

tirbișon sn vz tirbușon

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tirbușon s. n., pl. tirbușoane

tirbușon s. n., pl. tirbușoane

tirbușon s. n., pl. tirbușoane

tirbușon

tirbușon.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TIRBUȘON s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) șurubelniță. (~ de dopuri.)

TIRBUȘON s. destupătoare, (pop.) rac, (reg.) șurubelniță. (~ de dopuri.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tirbușon (-oane), s. n. – Mic dispozitiv de scos dopuri. – Var. tirbușon. Fr. tire-bouchon.[1]

  1. Eroare în sursă: varianta indicată este identică cu forma de bază. — gall
Intrare: tirbușon
tirbușon substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirbușon
  • tirbușonul
  • tirbușonu‑
plural
  • tirbușoane
  • tirbușoanele
genitiv-dativ singular
  • tirbușon
  • tirbușonului
plural
  • tirbușoane
  • tirbușoanelor
vocativ singular —
plural —
tirbișon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tirbușon, tirbușoanesubstantiv neutru

  • 1. Ustensilă casnică formată dintr-o spirală metalică cu un mâner, folosită pentru a scoate dopurile de plută de la sticle; rac. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: rac
    • format_quote Toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare a domnului comandant:... tirbușon, bricheta cu benzină și fitil, busola în miniatură. C. PETRESCU, Î. I 3. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În tirbușon = în formă de spirală. DLRLC
      • format_quote Purta un costum... cu pantalonii răsuciți în tirbușon. C. PETRESCU, O. P. I 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.