9 definiții pentru tocănire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOCĂNIRE, tocăniri, s. f. Acțiunea de a tocăni și rezultatul ei; bocănit, ciocănitură, – V. tocăni.
tocănire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: tocăni] (Reg) 1 (Ccr) Zgomot produs prin lovituri repetate în ceva Si: (reg) tocănit (1), tocănitură. 2 Batere în ceva cu lovituri repetate Si: (reg) tocănit (2). 3 Cicălire a cuiva Si: (reg) tocănit (3). 4 Vorbăraie multă și fără rost Si: (reg) tocănit (4). 5 (Ccr) Zgomot caracteristic produs prin lovirea deasă și repetată a celor două părți ale ciocului la berze Si: (reg) tocănit (5). 6 Tăiere a unui obiect, a unui aliment în bucăți mici Si: (reg) tocănit (6). 7 Zdrobire a fructelor Si: (reg) tocănit (7). 8 Murdărire a ceva sau a cuiva Si: (reg) tocănit (8). 9 (Fig) Certare a cuiva Si: (reg) tocănit (9). 10 (Fig) Ponegrire a cuiva Si: (reg) tocănit (10). 11 Chemare a orătăniilor la mâncare prin strigătul „toc-toc” Si: (reg) tocănit (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOCĂNIRE, tocăniri, s. f. Acțiunea de a tocăni și rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. – V. tocăni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TOCĂNIRE, tocăniri,s. f. Acțiunea de a tocăni și rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. O luă în pas lin spre Murăș, ca să-l scoată în răchitișul de la capul uliței, de unde se auzea tocănirea morilor. SLAVICI, O. II 60.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tocănire s. f., g.-d. art. tocănirii; pl. tocăniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tocănire s. f., g.-d. art. tocănirii; pl. tocăniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tocănire s. f., g.-d. art. tocănirii; pl. tocăniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TOCĂNIRE s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tocănire s. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIOCĂNEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIOCĂNITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tocănire, tocănirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a tocăni și rezultatul ei. DEX '09 DLRLCsinonime: bocănit ciocănitură
- O luă în pas lin spre Murăș, ca să-l scoată în răchitișul de la capul uliței, de unde se auzea tocănirea morilor. SLAVICI, O. II 60. DLRLC
-
etimologie:
- tocăni DEX '98 DEX '09