opțiuni
  • info

8 definiții pentru tocire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCIRE, tociri, s. f. Acțiunea de a (se) toci și rezultatul ei. – V. toci.

TOCIRE, tociri, s. f. Acțiunea de a (se) toci și rezultatul ei. – V. toci.

tocire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: toci3] 1 (înv) Ascuțire la tocilă (1) a unui obiect tăios Si: (îvr) toceală (1). 2 Îngroșare a părții ascuțite a unui obiect tăios sau ascuțit din cauza întrebuințării îndelungate Si: tocit1 (1), (înv) tâmpire (1), (îvr) toceală (2). 3 Uzare a obiectelor prin întrebuințare îndelungată, frecare, lovire etc. Si: tocit1 (2), (îvr) toceală (3). 4-5 (Fam; fig) Toceală (4-5).

TOCIRE, tociri, s. f. Acțiunea de a (se) toci și rezultatul ei.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tocire s. f., g.-d. art. tocirii; pl. tociri

tocire s. f., g.-d. art. tocirii; pl. tociri

tocire s. f., g.-d. art. tocirii; pl. tociri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOCIRE s. 1. știrbire. (~ tăișului unui cuțit.) 2. scâlciere. (~ tocului de la pantofi.) 3. degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor cuiva.)

TOCIRE s. 1. știrbire. (~ tăișului unui cuțit.) 2. scîlciere. (~ tocului de la pantofi.)

Intrare: tocire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocire
  • tocirea
plural
  • tociri
  • tocirile
genitiv-dativ singular
  • tociri
  • tocirii
plural
  • tociri
  • tocirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocire, tocirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) toci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi toci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.