2 definiții pentru togălire
Explicative DEX
togăli vt [At: CABA, SĂL. 101 / Pzi: ~lesc / E: tog + -ăli] (Trs; înv) A comasa loturi de pământ pentru a forma o proprietate mai mare Si: (reg) a togoși.
Regionalisme / arhaisme
togăli, togălesc, vb. IV (reg.) a comasa loturi de pământ.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: togălire
togălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||