tom¹ sn [At: CANTEMIR, HR. 26 / V: (înv) ~os / Pl: ~uri, (înv) ~i sm / E: ngr τόμος, lat tomus, fr tome] 1 Fiecare dintre părțile unei lucrări, ale unei opere de proporții mai întinse, formând adesea o unitate independentă și purtând, de cele mai multe ori, un număr de ordine Si: volum. 2 (Pgn) Operă (literară, științifică) Si: carte.

TOM, tomuri, s. n. Volum (II). Vrem să apară patru tomuri pe an. Dacă nu se va putea, vom publica numai două tomuri groase, unul primăvara și altul toamna. CAMIL PETRESCU, O. I 472. Tomuri pe care au visat cine știe ce ochi din toate veacurile și de toate vîrstele. ANGHEL, PR. 18. Pe cînd luna strălucește peste-a tomurilor bracuri. EMINESCU, O. I 132.

TOM s.n. Volum dintr-o carte; (p. ext.) carte, operă. [< fr. tome, it. tomo, lat. tomus].

TOM¹ s. n. volum dintr-o operă de proporții mai întinse; (p. ext.) carte, lucrare. (< fr. tome, lat. tomus)

TOM ~uri n. 1) Lucrare tipărită legată sau broșată aparte; carte; volum. 2) Volum dintr-o operă de proporții, în mai multe părți. /<gr. tómos, lat. tomus, fr. tome

tom n. volum ce face parte dintr’o operă tipărită sau manuscrisă.

*tom n., pl. urĭ (vgr. tómos, bucată tăĭată, tom, d. temno, taĭ. V. ana-tomie și timp). Rar. Volum, parte a uneĭ lucrărĭ tipărite și împărțite în maĭ multe cărțĭ din pricina mărimiĭ.

tomos sn vz tom

tom s. n., pl. tomuri

tom s. n., pl. tomuri

tom s. n., pl. tomuri

TOM s. 1. volum. (Carte în mai multe ~uri.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, volum, (livr.) op. (Un ~ gros.)

TOM s. 1. volum. (Carte în mai multe ~.) 2. carte, lucrare, operă, scriere, tipăritură, volum, (livr.) op. (Un ~ gros.)

tom (-muri), s. n. – Carte, volum. – Mr. tom. Fr. tome, în mr. din ngr. τόμος.