TOXIC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a intoxica, de a otrăvi; otrăvitor. 2. S. n. Otravă. – Din fr. toxique.

toxic, ~ă [At: DRLU / V: (înv) tosic (S și: tossic) a, ~ă sf / Pl: ~ici, ~ice / E: lat toxicum, fr toxique, it tossico] 1 sn Otravă. 2 a Care are proprietatea de a otrăvi Si: otrăvitor.

TOXIC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor. 2. Otravă. – Din fr. toxique.

TOXIC, -Ă, toxici, -e, adj. Care poate otrăvi; otrăvitor, veninos. Alături... de substanțele toxice folosite în lupta împotriva insectelor dăunătoare, rozătoarelor și bolilor plantelor, în ultimii ani încep să se întrebuințeze noi metode chimice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/1. ♦ (Substantivat, n., rar) Otravă, venin. Fermenții cei mai dulci pot produce toxice primejdioase. CARAGIALE, O. III 165.

TOXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. // s.n. Otravă. // (Și în forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otravă].

TOXIC¹, -Ă I. adj. (despre substanțe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. II. s. n. otravă. (< fr. toxique, lat. toxicus)

TOXIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre substanțe, factori etc.) Care intoxică organismul. Produs ~. /<lat. toxicum, fr. toxique

toxic a. otrăvitor: substanțe toxice. ║ n. otravă, venin.

*tóxic, -ă adj. (vgr. toxikós, de săgeată, de arc; toxikón phármakon, otravă p. săgețĭ; tóxon, arc. V. toapsec). Veninos: substanță toxică. S. n., pl. e. Otravă.

toxică sf vz toxic

toxic² s. n., pl. toxice

toxic² s. n., pl. toxice

toxic s. n., pl. toxice

toxic.

TOXIC s. v. otravă.

toxic s. v. OTRAVĂ.