TRÂNDĂVIE s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. – Trândav + suf. -ie.

trândăvie sf [At: BIBLIA (1688) 3/20 / V: (reg) ~ntă~ / Pl: ~ii / E: trândav² + -ie] (Pop) Stare de inactivitate Si: lene, lenevie, (pop) trândăveală, trândăvire (2), trândăvit¹ (2), (înv) topiciune (2).

TRÂNDĂVIE, trândăvii, s. f. Stare de inactivitate, stare a omului trândav; lene, lenevie, trândăveală, trândăvit. – Trândav + suf. -ie.

TRÂNDĂVIE f. 1) Caracter trândav; lenevie. 2) Stare de om trândav; lenevie; huzur. [G.-D. trândăviei] /trândav + suf. ~ie

trândăvie f. lene statornică.

trântăvie sf vz trândăvie

TRÎNDĂVIE s. f. Lene, lenevie, trîndăveală. M-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața. GALACTION, O. I 26. Pe tine nu osteneala, ci trîndăvia te face să cauți somnul. ISPIRESCU, U. 25. Vă trimit la Căcaina, ca să vă curățiți de lepra ignoranței și a trîndăviei. CREANGĂ, A. 136.

trîndăvíe f. (d. trîndav). Caracteru omuluĭ trîndav. – În Cov. trînt-.

trândăvie s. f., art. trândăvia, g.-d. trândăvii, art. trândăviei

trândăvie s. f., art. trândăvia, g.-d. trândăvii, art. trândăviei

trândăvie s. f., art. trândăvia, g.-d. trândăvii, art. trândăviei

TRÂNDĂVIE s. v. lene.

TRÎNDĂVIE s. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trîndăveală, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (Nu face nimic, e de-o ~ fără pereche.)

Trândăvie ≠ hărnicie

Dolce farniente (it. „Dulce trîndăvie”, farniente însemnînd a nu face nimic). Această răspîndită expresie este folosită (numai în italienește), spre a zeflemisi pe leneși. A inspirat celebrul tablou (intitulat chiar „Dolce farniente”) al pictorului german Winterhalter (1806-1873) care înfățișează personaje, în atitudini visătoare, trîndăvind la soare în golful Neapolului. „Într-un dolce farniente/ să rămîn cu tine”... (H. Heine, poezia Doruri spulberate, v. 9 și 10). Coșbuc, în poemul satiric Dr. Juris, utilizează forma prescurtată farnienti: „Mai bun e «farnienti» decît e Patavinul!/ Cînd în paharenalte vedeam cum toarnă vinul”… lar Balzac, în Căutarea absolutului: „În Flandra, pipa denotă o ferice împămîntenire a dulcelui farniente napolitan”.