9 definiții pentru tracasare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRACASARE, tracasări, s. f. Faptul de a tracasa. – V. tracasa.
tracasare sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~sări / E: tracasa] (Liv) 1 Sâcâire. 2 Plictisire. 3 Deranjare (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRACASARE, tracasări, s. f. (Livr.) Faptul de a tracasa. – V. tracasa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TRACASARE s.f. Acțiunea de a tracasa și rezultatul ei. [< tracasa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tracasare (livr.) s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tracasare (livr.) s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tracasare s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRACASARE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tracasare s. v. AGASARE. ENERVARE. IRITARE. PLICTISIRE. SÎCÎIALĂ. SÎCÎIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tracasare, tracasărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a tracasa. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- tracasa DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.