tradițional, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. III, 36 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr traditionnel] 1 Care s-a păstrat prin tradiție (1). 2 Care ține de tradiție (4). 3 Întemeiat pe tradiție (2). 4 Potrivit unei tradiții (4). 5 (D. cântece, dansuri etc.) Care este legat de anumite obiceiuri, ritualuri, evenimente Si: folcloric, popular. 6 (Rar) Tradiționalist (2). 7 Obișnuit.

TRADIȚIONAL, -Ă, tradiționali, -e, adj. Care s-a păstrat prin tradiție, care ține de tradiție sau este conform unei tradiții; dintotdeauna; p. ext. obișnuit. Sfetnicul îi aduce drept mîngîiere... acea filozofie tradițională. GHEREA, ST. CR. III 332. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96.

TRADIȚIONAL, -Ă adj. Păstrat, transmis prin tradiție; care ține de tradiție; obișnuit. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. traditionnel, it. tradizionale].

TRADIȚIONAL, -Ă adj. păstrat prin tradiție; care ține de tradiție. (< fr. traditionnel)

TRADIȚIONAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de tradiții; propriu tradițiilor. 2) Care este transmis prin tradiție; bazat pe tradiții. [Sil. -ți-o-] /<fr. traditionnel

tradițional a. fundat pe tradițiune: legi, opiniuni tradiționale.

*tradiționál, -ă adj. (d. tradițiune; fr. traditionnel). Întemeĭat pe tradițiune: obiceĭurĭ tradiționale. Adv. În mod tradițional.

tradițional (desp. -ți-o-) adj. m., pl. tradiționali; f. tradițională, pl. tradiționale

tradițional (-ți-o-) adj. m., pl. tradiționali; f. tradițională, pl. tradiționale

tradițional adj. m. (sil. -ți-o-), pl. tradiționali; f. sg. tradițională, pl. tradiționale

TRADIȚIONAL, Ă adj. (cf. fr. traditionnel, it. tradizionale): în sintagmele exercițiu tradițional și gramatică tradițională (v.).

TRADIȚIONAL adj. 1. v. bătrânesc. 2. v. consacrat. 3. v. obișnuit.

TRADIȚIONAL adj. 1. bătrînesc, patriarhal, vechi. (Datini ~.) 2. consacrat, consfințit, obișnuit, (rar) sacramental. (A rostit formula ~.) 3. clasic, curent, frecvent, obișnuit, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

Tradițional ≠ netradițional