TRAFORAJ, traforaje, s. n. 1. Procedeu de ornamentare, constând în decuparea unei figuri sau a unui motiv decorativ dintr-o placă subțire de lemn, de metal etc. 2. Unelte folosite în acest scop. – Trafora + suf. -aj.

traforaj sn [At: LOVINESCU, C. V. 98 / V: (îvr) ~aș / Pl: ~e / E: trafora + -aj] 12 Procedeu de ornamentare, constând în executarea unei figuri sau a unui motiv prin decupare dintr-o placă subțire de lemn, de piatră etc. Si: ajur, (rar) trafor (1). 2 (Aht) Ornament arhitectural perforat Si: (rar) trafor (2). 3 (Ccr) Piesă executată prin traforaj (1). 4 Unelte folosite pentru traforaj (1).

TRAFORAJ, traforaje, s. n. Decupare cu ajutorul unui ferăstrău special a unor piese sau figuri artistice desenate pe o placă subțire de lemn, de metal etc. ♦ Unelte folosite în acest scop. – Trafora + suf. -aj.

TRAFORAJ, traforaje, s. n. Decupare artistică în lemn, în metal etc., cu ajutorul unui ferăstrău sau al unei mașini speciale, pentru a alcătui rame, cutii și alte mici obiecte decorative. O călimară înaltă de lemn, lucrată prin traforaj. BASSARABESCU, S. N. 104. ♦ (Cu sens colectiv) Uneltele folosite pentru traforare.

TRAFORAJ s.n. Decupare de piese sau de figuri artistice dintr-o placă subțire de lemn, cu o pînză de ferăstrău foarte îngustă și subțire; traforare. ♦ Uneltele folosite pentru traforare. ♦ Piesă traforată. [< trafora].

TRAFORAJ s. n. 1. decupare de piese sau de figuri artistice dintr-o placă subțire de lemn, cu o pânză de ferăstrău foarte îngustă și subțire; traforare. 2. uneltele pentru traforare. ◊ piesă traforată. (< trafora + -aj)

TRAFORAJ ~e n. 1) Decupare a unor modele desenate pe plăci de furnir sau de metal subțire, cu ajutorul unui ferăstrău special. 2) Ansamblu de obiecte ornamentate obținute în acest fel. 3) Ansamblu de unelte folosite pentru confecționarea acestor obiecte. /a trafora + suf. ~aj

*traforáj n., pl. e (d. a trafora). Arta de a trafora. Lucrare traforată.

traforaș sn vz traforaj

traforaj s. n., (obiecte, unelte) pl. traforaje

traforaj s. n., (obiecte, unelte) pl. traforaje

traforaj s. n., pl. traforaje

TRAFORAJ s. 1. traforare. (Unelte de ~.) 2. (TEHN.) ajur. (~ executat din placaj.)

TRAFORAJ s. 1. traforare. (Unelte de ~.) 2. (TEHN.) ajur. (~ executat din placaj.)