TRANSCRIPȚIE, transcripții, s. f. 1. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. 2. (În forma transcripțiune) Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiune s. f.] – Din fr. transcription.

transcripție sf [At: HASDEU, I. V. 223 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr transcription] 1 (Lin) Transliterație. 2 Transcriere (1). 3 (Jur) Transcriere (4). 4 (Muz) Transcriere (8).

TRANSCRIPȚIE, transcripții, s. f. Faptul de a transcrie. ♦ (Concr.) Copie. ♦ Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Var.: (înv.) transcripțiune s. f.] – Din fr. transcription.

TRANSCRIPȚIE, transcripții, s. f. 1. Copie. Am aflat că în sulul acela duce el transcripții și prefaceri de cîntări bisericești. SADOVEANU, E. 125. 2. Formalitate, prescrisă de lege, care constă în copierea unui act juridic într-un registru public special. – Variantă: (învechit) transcripțiune (HASDEU, I. V. 223) s. f.

TRANSCRIPȚIE s.f. 1. Copie. 2. Formalitate prescrisă de lege, constînd în copierea unui act juridic într-un registru public special. [Gen. -iei, var. transcripțiune s.f. / cf. fr. transcription, lat. transcriptio].

TRANSCRIPȚIE s. f. 1. transcriere, copie. 2. (muz.) aranjament (1). 3. transcriere (2). (< fr. transcription)

TRANSCRIPȚIE ~i f. v. A TRANSCRIE. /<fr. transcription

transcripțiune sf vz transcripție

TRANSCRIPȚIUNE s.f. v. transcripție.

transcripțiune f. 1. acțiunea de a transcrie; 2. lucru transcris; 3. reportarea unei bucăți muzicale dela un instrument la altul; 4. Jur. copie literala a unui act sau a unei sentințe în registrele biuroului de ipotece: transcripțiunea e obligatorie pentru toate actele relative la imobile.

*transcripțiúne f. (lat. transcriptio, -ónis). Acțiunea de a transcrie. Text transcris. – Și -ípție, dar ob. -íere.

transcripție (faptul de a transcrie; transpunere) (desp. -ți-e) s. f., art. transcripția (desp. -ți-a), g.-d. art. transcripției; pl. transcripții, art. transcripțiile (desp. -ți-i-)

transcripție (faptul de a transcrie, transpunere) (-ți-e) s. f., art. transcripția (-ți-a), g.-d. transcripții, art. transcripției; pl. transcripții, art. transcripțiile (-ți-i-)

transcripție s. f. (sil. tran-, -ți-e), art. transcripția (sil. -ți-a), g.-d. art. transcripției; pl. transcripții, art. transcripțiile (sil. -ți-i-)

transcripțiune (act juridic) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. transcripțiunii; pl. transcripțiuni

*transcripțiune (act juridic) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. transcripțiunii; pl. transcripțiuni

TRANSCRIPȚIE s. v. copiat, copie, copiere, reproducere, transcriere.

TRANSCRIPȚIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ii imobiliare.)

TRANSCRIPȚIE s. 1. transcriere, transpunere. (~ unui text dintr-un alfabet în altul.) 2. (JUR.) transcriere. (Registru de ~ii imobiliare.)

transcripție s. v. COPIAT. COPIE. COPIERE. REPRODUCERE. TRANSCRIERE.

transcripție 1. Rescriere a unei piese muzicale pentru a fi executată de o altfel de formație* decât cea pentru care a fost scrisă inițial. Spre deosebire de aranjament*, t. nu presupune o intervenție în text. 2. Reducție (pentru pian).