TRANSPLANT, transplanturi, s. n. (Med.) 1. Organ, parte dintr-un organ, țesut etc. care este transplantat printr-o intervenție chirurgicală. 2. Intervenție chirurgicală de înlocuire a unui țesut sau organ bolnav cu un alt țesut ori organ sănătos preluat de la un donator. – Din fr. transplant.

transplant sn [At: GL 1968, nr. 19, 1/5 / Pl: ~e, ~uri / E: eg, fr transplant] (Med) 1 Transplantare (3). 2 (Ccr) Organ sau parte dintr-un organ sau țesut prelevat de la același organism sau de la altul, pentru a fi grefat în altă parte a corpului sau în alt organism.

TRANSPLANT, transplanturi, s. n. (Med.) 1. Organ, parte dintr-un organ, țesut etc. care este transplantat printr-o intervenție chirurgicală. 2. Transplantare. – Din fr. transplant.

TRANSPLANT s.n. (Med.) Țesut sau organ transplantat în altă parte a corpului sau în alt organism. [Pl. -te, -turi. / < engl., fr. transplant].

TRANSPLANT s. n. 1. transplantare (2). ◊ organ, țesut etc. transplantat în altă parte a corpului sau în alt organism. 2. trecere dintr-un domeniu în altul. ◊ (fig.) transfer. (< fr. transplant)

transplant s. n. (med.) ♦ 1. Transplantare de organe, țesuturi printr-o intervenție chirurgicală ◊ „Congresul mondial consacrat problemei transplantului de organe a reunit la New York somități mondiale.” Fl. 21 IX 68 p. 28; v. și L. 24 IV 69 p. 2122, Sc. 30 XI 79 p. 5; v. și bancă (de transplantologie), imunologie. ♦ 2. Trecere dintr-un domeniu în altul ◊ „Alt transplant de inteligență și perseverență umană: sonda Surveyor-7.” Luc. 13 I 68 p. 3. ◊ „Transplanturi se pot face în orice domeniu, după cum vedem în zilele noastre, dar culturile naționale refuză soluri străine.” Luc. 6 IV 68 p. 10 (din engl. transplant; cf. fr. transplant; DMC 1950; Th. Hristea în LR 3/72 p. 198199; DZ; DEX, DN3; cuvântul a început să fie folosit frecvent numai după ce la 3 XII 67 a fost efectuat primul transplant de inimă de la om la om)

TRANSPLANT ~uri n. 1) med. Țesut sau organ luat dintr-un corp și mutat, pe cale chirurgicală, în altă parte a corpului sau grefat la un alt individ; grefă. 2) rar Plantare a unei plante în alt loc. [Sil. trans-plant; Pl. și transplante] /<engl., fr. transplant

transplant (desp. tran-splant/trans-plant) s. n., pl. transplanturi

!transplant (tran-splant/trans-plant) s. n., pl. transplanturi

transplant s. n. (sil. mf. trans-), pl. transplante/transplanturi

TRANSPLANT s. 1. v. transplantare. 2. (concr.) grefă, grefon. (~ul se grefează pacientului.)

TRANSPLANT s. (MED.) 1. grefare, grefă, transplantare. (Efectuarea unui ~.) 2. (concr.) grefă, grefon. (~ se grefează pacientului.)