9 definiții pentru travestire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRAVESTIRE, travestiri, s. f. Acțiunea de a (se) travesti2 și rezultatul ei. – V. travesti2.
TRAVESTIRE, travestiri, s. f. Acțiunea de a (se) travesti2 și rezultatul ei. – V. travesti2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
travestire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: travesti2] 1 Îmbrăcare (a cuiva) în așa fel încât să nu poată fi recunoscut Si: deghizare, travestit1 (1). 2 (Spc) Îmbrăcare a hainelor celuilalt sex Si: travestit1 (2). 3 (Fig; rar) Alterare a naturii unui lucra Si: deformare, falsificare, modificare. 4 (Poetică; îs) ~ burlescă Relație de transformare în regim satiric a unui text, care constă în modificarea stilului, păstrând subiectul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRAVESTIRE, travestiri, s. f. Acțiunea de a se travesti și rezultatul ei; deghizare. (Fig.) Toată această travestire însă nu poate să ne înșele asupra adevăratului caracter al nunții din Călin. GHEREA, ST. CR. III 319.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRAVESTIRE s.f. Acțiunea de a (se) travesti și rezultatul ei; travesti. [< travesti].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
travestire s. f., g.-d. art. travestirii; pl. travestiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
travestire s. f., g.-d. art. travestirii; pl. travestiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
travestire s. f., g.-d. art. travestirii; pl. travestiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRAVESTIRE s. v. deghizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRAVESTIRE s. deghizare, (înv.) străvestire. (~ unui bărbat în femeie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
travestire, travestirisubstantiv feminin
-
- Toată această travestire însă nu poate să ne înșele asupra adevăratului caracter al nunții din Călin. GHEREA, ST. CR. III 319. DLRLC
-
etimologie:
- travesti DEX '09 DEX '98 DN