TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival) Trei cărți. ◊ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ◊ (Cu. valoare de num. ord.) Volumul trei. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părți. ◊ (Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”) Toate trele. 2. Compuse: trei frați s. m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-frați-pătați s. m. = a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s. m. = a) popilnic-iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leșeștile s. m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzește s. m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres.

trei¹ [At: COD. VOR. 98/11 / V: (îrg) tri, trii, (înv) tre, (reg) trâi / Pl: (rar) trele sf, trei sm, ~uri sn / E: ml tres] 1 nc (Adesea în componența unor numerale cardinale compuse) Număr care, în numărătoare, are locul între doi și patru. 2-3 sm, a (Semn grafic) care reprezintă număml trei (1). 4 nc (Pop; îe) A se rezema în scaun cu ~ picioare A se baza pe cineva care nu este serios. 5 nc (Pfm; îla) De ~ parale De calitate proastă. 6 nc (Pfm; îe) A fi cu ~ roate la car A fi nebun. 7 nc (Pop; îcs) De-a ~ colăcei De-a baba-gaia. 8 sm (Bot; reg; îc) ~-frați Trifoiște (5) (Menyanthes trifoliata). 9 sm (Bot; reg; îae) Micșunele-gălbioare (Viola saxatilis). 10 sm (Bot; reg; îae) Micșunele-gălbioare (Viola rupestris). 11 sm (Bot; reg; îae) Viorea (Viola mirabilis). 12 sm (Bot; reg; îae; șîc ~-frați-pătați) Micșunea (Viola tricolor). 13 sm (Bot; reg; îae) Unghia-păsării (Viola declinata). 14 sm (Bot; reg; îc) ~-frați-pătați Pansea (Viola wittrockiana). 15 sm (Bot; reg; îae) Clocotiș (Viola arvensis). 16 sm (Bot; reg; îae) Curcubeu (Lychnis coronaria). 17 sm (Bot; reg; îae) Neghină (Agrostemma githago). 18 sm (Bot; reg; îc) ~-răi Crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 19 sm (Bot; reg; îae; șîc ~-răi-boieresc și ~-crai) Popâlnic-iepuresc (Hepatica nobilis). 20 sm (Reg; îc) ~-răi-de-munte Planta Anemone angulosa. 21 sm (Bot; reg; îc) ~-cumnate-supărate Cocoșei (Aconitum stoerkianum). 22 sm (Bot; reg; îc) ~-cănci Iarba-șarpelui (Triglochin palustris). 23 sm (Reg; îc) ~-stici Planta Trisetoria. 24 sm (Reg; îc) Trii-degete Plantă nedefinită mai îndeaproape. 25 sm (Iht; reg; îc) ~-colori Regina-peștilor (Eupomotis gilbosus). 26 sm (Reg; îs) ~ pași Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 27 sm (Reg; îs) ~ floricele Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 28 sn (Reg; îs) ~ ochi Motiv ornamental în formă de floare cu trei petale, care se coase pe cojoace. 29 sn (Mol; îs) ~ calic Ustensilă făcută din trei bețe așezate în formă de con și prevăzute cu un cârlig, care servește la susținerea ceaunului în locul pirostriilor. 30 sn (Reg; îs) ~ picioare Pirostrie. 31 nc (Pop; îlav) ~-~ Încet. 32 sm (Reg; îs) ~ păzești sau ~ păzește Dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate. 33 sf (Reg) Melodie după care se execută dansul trei păzește. 34 sm (Reg; îs) ~ leșești sau ~ leșeștile Dans popular răspândit în nordul Moldovei, având un ritm binar, executat de bărbați în pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc. 35 sf (Reg) Melodie după care se execută dansul trei leșești. 36 nc (Precedat de pp „de” și urmat de „ori”) Intră în componența numeralului multiplicativ corespunzător Si: întreit (A luat de trei ori pe atâta.). 37 nc (Precedat de pp „de” și urmat de „ori”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător (Le-a spus de trei ori). 38 nc (Precedat de „câte”) Intră în componența numeralului distributiv corespunzător (Le dă câte trei cărți). 39 sm Notă cuprinsă între notele doi și patru. 40 sm (Bis; îs) ~ ierarhi Trisfetite (1). 41 nc (Pfm; îe) A lua pe cineva la ~ păzește A certa pe cineva.

TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival) Trei cărți. ◊ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul trei. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părți. ◊ (Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”) Toate trele. 2. Compuse: trei frați s. m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-frați-pătați s. m. = a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s. m. = a) popilnic iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leșeștile s. m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzește s. m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres.

TREI num. card. 1. Numărul care, în numărătoare, are locul între doi și patru. Trei și cu trei fac șase. ▭ Trîntind ușa și sărind treptele din trei în trei, Filip izbuti să taie drumul Skodei, chiar în poartă. GALAN, B. I 25. ◊ Expr. Trei-trei = încet, anevoie, alene. Încălecă pe mîrțoaga lui și, trei-trei, mergea singur. ISPIRESCU, L. 247. ◊ (Folosit la formarea numerelor compuse) Patruzeci și trei. ◊ (Adjectival) De-abia pe la cinci, cînd ajunse acasă, își aminti că dăduse întîlnire pentru ora trei tînărului transilvănean. REBREANU, R. I 52. Să așternuse zăpada de trei palme. DELAVRANCEA, T. 145. S-a dus trei zile și trei nopți pînă ce ajunse la o cîmpie. ISPIRESCU, L. 4. Soacra cu trei nurori [titlu]. CREANGĂ, P. 16. (Eliptic, subînțelegîndu-se persoane sau lucruri, ora, ziua etc.) Și, scurtă vorbă, unde erau trei, eu eram al patrulea. CREANGĂ, O. A. 65. (Expr.) A lua pe cineva la trei păzește (mai rar la sau în trei parale) = a cere cuiva socoteală pe un ton sever și disprețuitor. Minache, băiatul jupînului... ne ia la trei păzește. STANCU, D. 349. Cînd le-o veni apa la moară, o să vă ia iarăși la trei păzește. PAS, Z. IV 206. (Cu pronunțare regională) Mă ia și în trii parale ciocoiul. ALECSANDRI, T. 277. În doi timpi și trei mișcări v. doi. ♦ (Familiar, cu valoare de numeral ordinal) Al treilea, a treia. Etajul trei. ♦ (Formînd numeralul adverbial corespunzător) Calul se și scutură de trei ori. CREANGĂ, P. 195. La aceste poște, în ceasuri hotărîte, de trei ori pe zi să dau scrisori, și de trei ori să iau răspunsuri. GOLESCU, Î. 53. ♦ (Precedat de «cîte» formează numeralul distributiv corespunzător) S-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăți deopotrivă de mari. CREANGĂ, O. A. 268. ♦ (În forma de feminin trele, precedat de «toate» sau «cîte») Toate trele se sileau să-i găsească o poreclă caraghioasă potrivită. REBREANU, I. 74. Trei aceste leacuri sînt Sufletului pe pămînt. Tu să-ncerci cu toate trele. COȘBUC, P. I 185. 2. Compuse: a) (Bot.) trei-frați = gen de toporași cu flori galbene, plăcut mirositoare (Viola saxatilis); trei-frați-pătați = gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola hortensis); b) (Bis.) trei-ierarhi = trisfetite. – Formă gramaticală: f. (rar) trele.

TREI¹ num. card. 1) Doi plus unu. ~ cărți. ◊ În doi timpi și ~ mișcări foarte repede. ~ frați plantă erbacee cu flori din cinci petale, galbene, plăcut mirositoare. 2) (cu valoare de num. ord.) Al treilea; a treia. /<lat. tres

TREI² m. 1) Număr constând din trei unități. ◊ A lua la ~ păzește (sau la ~ parale) a certa cu asprime (pe cineva); a cere (cuiva) socoteală pe un ton ridicat. 2) Cifra 3 sau III. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. tres

trei num. 1. număr nepereche ce conține două plus una; 2. Bot. trei frați, trifoiște; trei frați pătați, barba împăratului; trei răi, plantă ale cări frunze radicale au trei bobi (Anemone hepatica); 3. trei colăcei (de-a), un joc de copii, analog cu baba-gaia. [Lat TRES]. ║ n. cifra trei.

treĭ num. (lat. tres, it. tre, pv. cat. sp. pg. tres, fr. trois. V. tri-). Doŭă plus unu: un treĭ răŭ făcut, doĭ treĭ saŭ de treĭ. (Și s. n.: acest școlar are o mulțime de treĭurĭ în catalog). Aritm. Regula de treĭ, o regulă care caută să descopere al patrulea termin al uneĭ propozițiunĭ în care avem treĭ terminĭ cunoscuțĭ.

trâi nc, sm vz trei¹

tre nc vz trei¹

tri² nc, sm vz trei¹

trii¹ nc, sm vz trei¹

TERTIUM NON DATUR (lat.) = A treia părere nu mai este. Ori, ori.

TRES FACIUNT COLLEGIUM (lat.) =Trei fac colegiu. Trebue să fie măcar trei spre a înjgheba o societate sau ca profesorul să țină curs la universitate.

+trei¹ (cifră; notă) s. m., pl. trei (A scris din greșeală doi de trei. La teze a luat doi de trei.)

trei² num. invar.; 3/III

trei num.; 3/III

trei num.

trei, treia

trei.

trei-colori s. v. REGINĂ.

trei-crai s. v. POPILNIC.

trei num. – Numărul dintre doi și patru. – Mr., megl., istr. trei. Lat. tres (Pușcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois. – Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s. f. (a treia parte; trinitate).

în trei ciocane v. sârba.

MIHAIL III FIODOROVICI, țar al Rusiei (1613-1645). Întemeietorul dinastiei Romanov. Ales țar de către Zemski Sobor, bolnav și incapabil, a cârmuit inițial (1613-1619) sub influența mamei, apoi (1916-1633) a tatălui său, patriarhul Filaret. A purtat lupte cu suedezii (1614-1617) și cu polonii (1632-1634).

MIHNEA III (MIHAIL RADU), domn al Țării Românești (1658-1659). A dus o politică de consolidare a autorității domnești și de luptă deschisă împotriva marii boierimi. Coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gh. Rákóczi II, a început în 1659 războiul antiotoman, obținând asupra turcilor victorii la Frățești și Călugăreni, cucerind Brăila și Giurgiu, și făcând chiar incursiuni în S Dunării. Atacat de turci și de tătari (din spate) și având împotrivă întreaga boierime, s-a retras în Transilvania.

SI J’ECRIS QUATRE MOTS, J’EN EFFACERAI TROIS (fr.) dacă scriu patru cuvinte, voi șterge trei dintre ele – Boileau, „Satires”, III, 52. Vers celebru prin care se recomandă scriitorilor o mare exigență față de propria creație.

Tertium non datur (lat. „A treia soluție nu s-a dat”) – Formulă de drept. Alb sau negru; vinovat sau nevinovat – a treia ipoteză nu există, a treia soluție nu e dată. Se citează azi în orice situație în care, epuizînd două căi, două posibilități, o a treia nu mai este cu putință. Cale de mijloc nu există. ȘT.

Tertius gaudens (lat. „Al treilea se bucură”) – Corespunde proverbului nostru: cînd doi se ceartă, al treilea cîștigă. FOL.

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

a lua la rapanghel / la refec / la rost / la trei păzește expr. (pop.) a reproșa, a certa.

a treia la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui palton.

a-și pune trei ași în poartă expr. (înv. – d. ghicitoare) a avea firmă de ghicitoare în cărți.

cu trei roate la car expr. nebun, aiurit.

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi.

de doi bani / trei lulele expr. (peior.) 1. ieftin. 2. de calitate inferioară.

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

întâlnire de gradul trei expr. (adol.) întâlnire între fete care se sărută și se strâng în brațe, într-un simulacru de lesbianism.

mișcă-ți trei litere de aici! expr. (eufem., glum.) fă-mi loc!, pleacă!, șterge-o!

trei cu geamuri expr. (șc.) nota opt.

trei litere expr. (glum., eufem.) fund, șezut.

trei nule expr. făină de grâu de calitate superioară, marcată pe ambalaj cu trei cifre de zero.

trei ochi expr. (cart.) trei.

trei pe doi expr. loc de veci.