15 definiții pentru trimis (persoană)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRIMIS2, trimiși, s. m. Persoană însărcinată cu o misiune specială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.
trimis1 sm [At: PRAV. 135 / V: (înv) trăm~, ~mes / Pl: ~iși / E: trimite] 1 Persoană însărcinată cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public Si: delegat, mesager, sol, (înv) poslaneț, poslanic. 2 (Șîs) ~ extraordinar Reprezentant diplomatic al unei țări, cu grad imediat inferior ambasadorului. 3 (Bis) Apostol (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIMIS2, trimiși, s. m. Persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului. ♦ Fig. Apostol, misionar. – V. trimite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIMIS2, trimiși, s. m. 1. Persoană trimisă undeva cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public; delegat, sol, mesager. Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287. ♦ Reprezentant, ales. Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105. ♦ Reprezentant diplomatic (inferior în rang ambasadorului). 2. Fig. Apostol, vestitor, misionar. Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. – Variantă: trimes s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIMIS ~și m. 1) Persoană împuternicită cu o misiune specială; delegat. 2) Reprezentant diplomatic, inferior ca rang ambasadorului. ◊ ~ extraordinar diplomat cu rang de ministru plenipotențiar. 3) fig. Adept și propagator al ideilor cuiva într-un domeniu de activitate. /v. a trimite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trimis m. 1. mesager, cel însărcinat cu o misiune; 2. reprezentant diplomatic de a doua ordine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trămis sm vz trimis1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trimes1 sm vz trimis1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIMES1 s. m. v. trimis2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trimés, -eásă s., pl. eșĭ, ese. Care are o misiune, mesager, sol: Mercur era trimesu zeilor. Reprezentant diplomatic. – Fals trimis. În Cod. Vor. tremís, apostol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trimis2 (persoană) s. m., pl. trimiși
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trimis1 (persoană) s. m., pl. trimiși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trimis (persoană) s. m., pl. trimiși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRIMIS s. 1. v. delegat. 2. v. crainic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRIMIS s. 1. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. crainic, mesager, sol, vestitor, (reg.) crancău, (înv.) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M6) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
trimis, trimișisubstantiv masculin
-
- Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146. DLRLC
- Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. DLRLC
- Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287. DLRLC
- 1.1. Reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului, care conduce o legație. DEX '09 DLRLC NODEX
- 1.1.1. Trimis extraordinar = diplomat cu rang de ministru plenipotențiar. NODEX
-
- 1.2. Ales, reprezentant. DLRLCsinonime: ales reprezentant
- Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105. DLRLC
-
- 1.3. Adept și propagator al ideilor cuiva într-un domeniu de activitate. DEX '09 DLRLC NODEX
- Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. DLRLC
-
-
etimologie:
- trimite DEX '09 DEX '98 NODEX