opțiuni
  • info

13 definiții pentru triște

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIȘTE s. f. v. striște.[1] block

  1. striște nu există în DEX 1998, 2009, 2012. — cata

TRIȘTE, (rar) triști, s. f. (Învechit și popular) Soartă, destin, ursită. Așa mi-a fost triștea; văd eu că n-am încotro. ISPIRESCU, L. 53. Vai de ea, nenorocita!... Că i-a fost triștile sparte Și n-a avut de bărbat parte. PANN, P. V. II 156. ♦ Noroc. Se căina și se întrista în sufletul ei că n-avea triște. ISPIRESCU, L. 26. Să mă duc dintr-acest loc, Că e loc făr’ de noroc Ș-o siliște Făr’ de triște. TEODORESCU, P. P. 281.

triște f. soartă: îl găsia văietându-și triștea OD. [Și striște = bulg. SREȘTŬ, întâlnire (fericită sau nefericită), considerată, după credințele poporului, ca piază bună sau rea].

tríște și (vechĭ) stríște și strînște f. (bg. srĭešta, întîlnire, d. vsl. sŭrenšta, srenšta sŭrĭeteniĭe, strĭeteniĭe, d. sŭrĭetati, a întîlni; rus. strĭetenie. V. răstriște, stretenie). Munt. Olt. Soartă, noroc: a avut triște de ploaĭe la timp. – La Vlah.: sînt oamenĭ care aduc noroc, după cum îs alțiĭ purtătorĭ de triște (= nenoroc. Univ. 1909, 4 Aŭg., 1, 5). V. loavă.

striște f. pl. V. triște.

stríște, V. triște.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triște (înv., pop.) s. f., g.-d. art. triștii; (rar) pl. triști

triște s. f., g.-d. art. triștii; pl. triști

triște s. f., g.-d. art. triștii; pl. triști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIȘTE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

triște s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

triște s. f. – Soartă. – Var. înv. striște, strînște. Sl. sŭręsta „întîmplare” (Miklosich, Lexicon, 953; Cihac, II, 372), cf. bg. srĕštŭ „întîmplare”, sb. sredja „soartă”, mag. szerencse „fericire”. – Der. răstriște (var. restriște), s. f. (nenorocire, nefericire, mîhnire), cu pref.răs-.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

triște (rar) triști s. f. Soartă, destin, ursită (bună sau rea). – Din sl. sŭrenšta.

Intrare: triște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triște
  • triștea
plural
  • triști
  • triștile
genitiv-dativ singular
  • triști
  • triștii
plural
  • triști
  • triștilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • striște
  • striștea
plural
  • striști
  • striștile
genitiv-dativ singular
  • striști
  • striștii
plural
  • striști
  • striștilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triște, triștisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Destin, fatalitate, menire, predestinare, soartă, ursită, zodie. DLRLC
    sinonime: destin fatalitate menire predestinare soartă ursită zodie
    • format_quote Așa mi-a fost triștea; văd eu că n-am încotro. ISPIRESCU, L. 53. DLRLC
    • format_quote Vai de ea, nenorocita!... Că i-a fost triștile sparte Și n-a avut de bărbat parte. PANN, P. V. II 156. DLRLC
    • 1.1. Noroc, șansă. DLRLC
      sinonime: noroc șansă
      • format_quote Se căina și se întrista în sufletul ei că n-avea triște. ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
      • format_quote Să mă duc dintr-acest loc, Că e loc făr’ de noroc Ș-o siliște Făr’ de triște. TEODORESCU, P. P. 281. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.