6 definiții pentru trâmbicioară
Explicative DEX
TRÂMBICIOARĂ, trâmbicioare, s. f. Diminutiv al lui trâmbiță. – Trâmbiță + suf. -icioară.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRÂMBICIOARĂ, trâmbicioare, s. f. Diminutiv al lui trâmbiță. – Trâmbiță + suf. -icioară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trâmbicioară sf [At: CARAGIALE, O. II, 171 / Pl: ~re / E: trâmbiță + -ioară] (Șhp) 1-2 (Pop) Trâmbiță (1) (mică) Si: (reg) trâmbițuică (1-2). 3-8 (Reg) Trâmbiță (6-8) (mică) Si: (reg) trâmbitucă (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRÎMBICIOARĂ, trîmbicioare, s. f. Diminutiv al lui trîmbiță. Lăutari cu țambalul și flașnete... și trîmbicioare și fluierașe și hîrîitori. CARAGIALE, O. II 171.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
trâmbicioară s. f., g.-d. art. trâmbicioarei; pl. trâmbicioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trâmbicioară s. f., g.-d. art. trâmbicioarei; pl. trâmbicioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trâmbicioară s. f., g.-d. art. trâmbicioarei; pl. trâmbicioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trâmbicioară, trâmbicioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui trâmbiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lăutari cu țambalul și flașnete... și trîmbicioare și fluierașe și hîrîitori. CARAGIALE, O. II 171. DLRLC
-
etimologie:
- Trâmbiță + -icioară. DEX '98 DEX '09