9 definiții pentru trândăvit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRÂNDĂVIT s. n. Trândăvie. – V. trândăvi.
trândăvit1 sn [At: PAS, Z. I, 267 / Pl: (nob) ~uri / E: trândăvi] (Pop; rar) 1 Trândăvire (1). 2 Trândăvie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRÂNDĂVIT s. n. (Rar) Trândăvie. – V. trândăvi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRÎNDĂVIT1 s. n. (Rar) Trîndăvire, trîndăvie. Te mai oprea temerea că mama și tata au să creadă că nu vrei să muncești, că te-ai învățat cu trindăvitul. PAS, Z. I 267.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trândăvit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trândăvit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trândăvit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRÂNDĂVIT s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trîndăvit s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
trândăvitsubstantiv neutru
- 1. Indolență, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie, trândăvire. DEX '09 DLRLCsinonime: indolență lenevie puturoșenie trândăveală trândăvie trândăvire
- Te mai oprea temerea că mama și tata au să creadă că nu vrei să muncești, că te-ai învățat cu trindăvitul. PAS, Z. I 267. DLRLC
-
etimologie:
- trândăvi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.