17 definiții pentru trântă
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- argou (3)
- sinonime (4)
Explicative DEX
TRÂNTĂ, trânte, s. f. Luptă sportivă corp la corp între doi adversari care caută să se doboare unul pe altul numai cu ajutorul brațelor. – Din trânti (derivat regresiv).
trântă sf [At: LB / Pl: ~te / E: pvb trânti1] 1 Luptă corp la corp între doi oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul Si: trântire (4), (pop) trânteală (1), (reg) trântit1 (3), trântită2 (9), trântitură1 (3). 2 (Pex) Încăierare. 3 Doborâre la pământ. 4 (Pfm) Trântitură1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRÂNTĂ, trânte, s. f. Luptă corp la corp între doi sau mai mulți oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul (numai cu ajutorul brațelor). – Din trânti (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRÂNTĂ ~e f. 1) Luptă corp la corp între două persoane, care caută să se doboare unul pe altul la pământ cu ajutorul brațelor. 2) Cădere violentă cu toată greutatea corpului. /v. a trânti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trântă f. exercițiu gimnastic, luptă piept la piept. [Tras din trântì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRÎNTĂ, trînte, s. f. Luptă corp la corp între doi (sau mai mulți) oameni neînarmați, care caută să se doboare unul pe altul; încăierare. Prinși fără veste, unii au fugit înapoi la curte... alții s-au luat cu voi la trîntă. PAS, Z. I 64. Mai bine să ne întrecem din trîntă. CREANGĂ, P. 52. În lupta și trînta aceasta, masa se răsturnase... și vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Fig. Acest prieten al nostru, urmă filozoful Neonil, se pune la trîntă și cu Dunărea. SADOVEANU, P. M. 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trîntă f., pl. e (d. trîntesc). Aruncare saŭ răsturnare la pămînt a unuĭ adversar în luptă: ĭ-a tras o trîntă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
trântă s. f., g.-d. art. trântei; pl. trânte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trântă s. f., g.-d. art. trântei; pl. trânte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trântă s. f., g.-d. art. trântei; pl. trânte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
trântă, trânte s. f. 1. denunț. 2. căzătură.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a lua o trântă expr. a se împiedica și a cădea.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a lua porcul la trântă expr. (d. femei) a practica felația.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
TRÂNTĂ s. v. luptă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRÂNTĂ s. (SPORT) voinicească.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TRÎNTĂ s. (SPORT) voinicească.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trîntă s. v. LUPTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trântă, trântesubstantiv feminin
- 1. Luptă sportivă corp la corp între doi adversari care caută să se doboare unul pe altul numai cu ajutorul brațelor. DEX '09 DLRLCsinonime: luptă voinicească încăierare
- Prinși fără veste, unii au fugit înapoi la curte... alții s-au luat cu voi la trîntă. PAS, Z. I 64. DLRLC
- Mai bine să ne întrecem din trîntă. CREANGĂ, P. 52. DLRLC
- În lupta și trînta aceasta, masa se răsturnase... și vinul amestecat cu sînge făcuse o baltă pe lespezile salei. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
- Acest prieten al nostru, urmă filozoful Neonil, se pune la trîntă și cu Dunărea. SADOVEANU, P. M. 179. DLRLC
-
- 2. Cădere violentă cu toată greutatea corpului. NODEX
etimologie:
- trânti DEX '98 DEX '09