TRĂSNET, trăsnete, s. n.^[1] 1. Descărcare electrică în atmosferă, de același tip cu fulgerul, care se produce însă între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ și care este însoțită de un zgomot puternic. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). ◊ Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. 2. P. ext. Zgomot puternic; detunătură. – Trăsni¹ + suf. -et. corectat(ă)

trăsnet sn [At: N. COSTIN, L. 160 / V: (îrg) ~nit, tresnăt, tres~, tresnit, tros~, (reg) ~ăjn~, trenit / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~e / E: trăsni¹ + -et] 1 Descărcare electrică în atmosferă, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ ori obiecte de pe pământ, de obicei mai proeminente Si: (rar) tunet (3), (înv) tunat¹, (reg) pară¹, trăsnit¹ (2), trăsnitură¹. 2 (Pfm; îe) A rămâne ca lovit de ~ A încremeni (de spaimă, de uimire etc.). 3 (Pfm; d. întâmplări (nefaste); îe) A veni ca o lovitură de ~ A veni pe neașteptate. 4 (Îs) Lovitură de ~ Întâmplare (nefericită, dezastruoasă) venită pe neașteptate. 5 (Reg; îe) A da (sau lăsa) ceva în ~ A se lipsi de ceva. 6 Zgomot puternic (produs îndeosebi de o armă de foc) Si: bubuitură, detunătură, (reg) trăsnit¹ (3).

TRĂSNET, trăsnete, s. n. Descărcare electrică, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. – Trăsni¹ + suf. -et.

TRĂSNET, trăsnete, s. n. Descărcare electrică de mare intensitate, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pămînt. O lumină mare se făcu și trăsnetul înfășură stejarul, ca un foc de artificii, profilîndu-l pe cer cu ramurile aprinse într-un potop de scîntei și frunze spulberate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 48. Trăsnetul din cer de-ar fi căzut, nu i-ar fi făcut mai mult rău ca ceea ce i-a făcut citirea acestor vorbe. ISPIRESCU, L. 51. De cînd căzu un trăsnet în dom, de-atunci în somn Ca plumbul surd și rece el doarme ziua toată. EMINESCU, O. I 96. Cerul curat de trăsnet nu se teme, se spune despre cineva care, simțindu-se nevinovat, nu se teme de nimic. ◊ (Poetic) În ochi purta un trăsnet cu palidă lucire. MACEDONSKI, O. I 214. ◊ Fig. Îi era frică mereu că un trăsnet din senin îi va zdrobi toată truda vieții. REBREANU, I. 56. ◊ Expr. A rămîne ca lovit de trăsnet = a rămîne înlemnit (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întîmplare (mai ales neplăcută) venită pe neașteptate. (Regional) A da (sau a lăsa) ceva în trăsnet = a se lipsi, a se lepăda de ceva, a abandona ceva, a da dracului. Și ce folos de boi și vaci? Nevasta dacă nu ți-o placi, Le dai în trăsnet toate! COȘBUC, P. I 119.

TRĂSNET ~e n. Zgomot caracteristic de mare intensitate, care însoțește un fulger. ◊ Ca un ~ pe neașteptate. A rămâne ca lovit de ~ a rămâne încremenit (de groază, uimire etc.). /a trăsni + suf. ~et

trăsnet n. 1. sgomot mare produs de norii furtunoși: cerul limpede trăsnete ne aduce PANN; 2. însuș fulgerul ce cade pe pământ cu o detunătură ce omoară sau sparge: trăsnetul căzu asupra casei; 3. fig. lovitură de trăsnet, întâmplare neașteptată și fatală. [Derivat din trăsnì].

trăsnet (est) și -znet (vest) n., pl. e (d. a trăsni). Mare tunet produs de fulger: grozave trăsnete se auzeaŭ. Lovitură de fulger: trăsnetu izbi într’un brad înalt. Fig. Lovitură de trăsnet, eveniment fatal saŭ neprevăzut. – Și tresnet (Od. Psevd. 215).

trăjnet sn vz trăsnet

trăsnit² sn vz trăsnet

trenit sn vz trăsnet

tresnăt sn vz trăsnet

tresnet sn vz trăsnet

tresnit¹ sn vz trăsnet

trosnet² sn vz trăsnet

CERUL CURAT DE TRĂSNET NU SE TEME (pr.) = Cine-și caută de datorie, nu are frică de bănat.

trăsnet s. n., pl. trăsnete

trăsnet s. n., pl. trăsnete

trăsnet s. n., pl. trăsnete

trăsnet

trăsnet, -te.

trăsnet adj. invar. extraordinar, nemaipomenit.

TRĂSNET s. 1. (MET.) trăsnitură, (înv. și pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Plouă cu ~e.) 2. bubuire.

TRĂSNET s. 1. (MET.) trăsnitură, (înv. și pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Plouă cu ~e.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)