15 definiții pentru tulburător
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TULBURĂTOR, -OARE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; spec. care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburător, -oare adj.] – Tulbura + suf. -ător.
tulburător, ~oare [At: BELDIMAN, N. P. I, 55/22 / V: (înv) turb~ / Pl: ~i, ~oare / E: tulbura + -(ă)tor] 1 a (Fig) Care neliniștește Si: emoționant. 2 av (Fam; îlav) ~ de ... Foarte... (2). 3 a (Fig; d. arome, miresme) Care amețește Si: îmbătător. 4 smf Persoană care ațâță, instigă. 5 (Înv) smf Persoană care produce supărare. 6 smf (Înv) Persoană potrivnică Si: dușman. 7 smf Persoană care tulbură liniștea publică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TULBURĂTOR, -OARE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburător, -oare adj.] – Tulbura + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TULBURĂTOR, -OARE, tulburători, -oare, adj. (Și în forma turburător) Care tulbură, neliniștește, emoționează; p. ext. (despre arome, miresme) care amețește (v. îmbătător). Folclorul muzical, cu instrumente bizare și tulburătoare, stîrnește frenezia dansului. RALEA, O. 54. Trandafiri nu mai văzusem... nu ajunsese pînă la mine turburătorul lor parfum. GALACTION, O. I 57. Un biet vătav de curte... Povești turburătoare îți spune la ureche. MACEDONSKI, O. I 23. ♦ (Substantivat) Cel care tulbură liniștea publică. Turburătorii angajați de poliție fuseseră îndată reduși la tăcere. C. PETRESCU, Î. II 132. – Variantă: turburător, -oare adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TULBURĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care tulbură; în stare să răscolească sufletul; răscolitor; duios. 2) (despre miresme, arome, parfumuri) Care te amețește; în stare să îmbete. /a tulbura + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TULBURĂTOR2 ~i m. Persoană care provoacă tulburări. ~ al ordinii publice. /a tulbura + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURBURĂTOR, -OARE adj. v. tulburător.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBURĂTOR, -OARE adj. v. tulburător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TURBURĂTOR, -OARE adj. v. tulburător.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turburător, ~oare a vz tulburător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turburător a. și m. care turbură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tulburător adj. m., pl. tulburători; f. sg. și pl. tulburătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tulburător adj. m., pl. tulburători; f. sg. și pl. tulburătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tulburător adj. m., pl. tulburători; f. sg. și pl. tulburătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TULBURĂTOR adj., s. 1. adj. v. înduioșător. 2. adj. amețitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 3. s., adj. agitator, ațâțător, instigator, provocator, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TULBURĂTOR adj., s. 1. adj. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.) 2. adj. amețitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~.) 3. s., adj. agitator, ațîțător, instigator, provocator, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tulburător ≠ liniștitor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tulburător, tulburătoareadjectiv
- 1. Care tulbură. DEX '09 DLRLC
- 1.1. Care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. DEX '09 DLRLCantonime: liniștitor
- Folclorul muzical, cu instrumente bizare și tulburătoare, stîrnește frenezia dansului. RALEA, O. 54. DLRLC
- Un biet vătav de curte... Povești turburătoare îți spune la ureche. MACEDONSKI, O. I 23. DLRLC
-
- 1.2. (Despre arome, miresme) Care amețește. DLRLC
- Trandafiri nu mai văzusem... nu ajunsese pînă la mine turburătorul lor parfum. GALACTION, O. I 57. DLRLC
-
- 1.3. (Cel) care tulbură liniștea publică. DLRLC
- Turburătorii angajați de poliție fuseseră îndată reduși la tăcere. C. PETRESCU, Î. II 132. DLRLC
-
-
etimologie:
- Tulbura + -ător. DEX '09 DEX '98