opțiuni
  • info

10 definiții pentru turbă (med.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURBĂ2, turbe, s. f. (Pop.) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv).

TURBĂ2, turbe, s. f. (Pop.) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv).

turbă1 sf [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU, D. U. / V: (reg) ~rb sn / Pl: ~be / E: pvb turba] 1-2 (Pop) Turbare (2, 5). 3 (Reg) Epitet injurios dat unei persoane Si: (reg) turbăciune (2). 4 (Pop; dep) Câine (1). 5 (Bot; Ban; Olt) Ricin (Ricinus communis).

turbă3 sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~be / E: lat med turba] (Îvr; lpl) Tumult1 (1).

TURBĂ1 s. f. (Popular) Turbare (1). Se auzi deodată în jurul stînii un lătrat de cîini atît de zgomotos și înverșunat, încît s-ar fi zis că a dat turba într-înșii. GANE, N. II 47. De turbă rar animal care scapă. ȘEZ. III 205. ♦ (Rar) Calificativ injurios dat unei persoane. Da ce ai tu cu munca mea?... prinse a țipa baba. – Taci, turbo! DUNĂREANU, N. 21.

turbă f. 1. turbare la om; 2. boală de vite; 3. fig. furie: aceste gânduri negre ’n mine turba ’mplântă AL. [Tras din turbà].

1) túrbă f., pl. e (d. a turba). Turbare. Fig. Iron. Furie: l-a apucat turba. Epitet ironic unuĭ cîne: țibă, turbă! Cp. cu javră, talan ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

turbă s. f., g.-d. art. turbei; pl. turbe

turbă (cărbune, turbare) s. f., g.-d. art. turbei pl. turbe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TURBĂ s. v. rabie, turbare.

turbă s. v. RABIE. TURBARE.

Intrare: turbă (med.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbă
  • turba
plural
  • turbe
  • turbele
genitiv-dativ singular
  • turbe
  • turbei
plural
  • turbe
  • turbelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turbă, turbesubstantiv feminin

  • 1. popular Turbare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: rabie turbare
    • format_quote Se auzi deodată în jurul stînii un lătrat de cîini atît de zgomotos și înverșunat, încît s-ar fi zis că a dat turba într-înșii. GANE, N. II 47. DLRLC
    • format_quote De turbă rar animal care scapă. ȘEZ. III 205. DLRLC
    • 1.1. rar Epitet injurios dat unei persoane. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Da ce ai tu cu munca mea?... prinse a țipa baba. – Taci, turbo! DUNĂREANU, N. 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.