TURCOAZĂ, turcoaze, s. f. Peruzea. – Din fr. turquoise.

turcoază sf [At: BARCIANU / S și: (înv) ~asă / Pl: ~ze / E: fr turquoise] (Liv) Piatră semiprețioasă, opacă, de culoare albastră-verzuie Si: peruzea, (îvr) turchiză.

TURCOAZĂ, turcoaze, s. f. (Livr.) Peruzea. – Din fr. turquoise.

TURCOAZĂ, turcoaze, s. f. Peruzea.

TURCOAZĂ s.f. Fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, folosit ca piatră semiprețioasă; peruzea. [< fr. turquoise].

TURCOAZĂ ~e f. 1) Mineral opac, de culoare albastră-deschisă sau verzuie, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; peruzea. 2) Piatră semiprețioasă din acest mineral; peruzea. [Sil. -coa-; Var. turcoaz] /<fr. turquoise

turcoază f. peruzea (= fr. turquoise).

TURCOAZ / TURCOAZĂ I. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră-verzuie. II. s. f. fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru, mineral colorat în albastru sau în verde, piatră semiprețioasă; peruzea. (< fr. turquoise)

turcoază (piatră) (desp. -coa-) s. f., g.-d. art. turcoazei; pl. turcoaze

turcoază (piatră) (-coa-) s. f., g.-d. art. turcoazei; pl. turcoaze

turcoază s. f. (sil. -coa-), g.-d. art. turcoazei; pl. turcoaze

TURCOAZĂ s. v. peruzea.

TURCOAZĂ s. (MIN.) peruzea. (Inel cu ~e.)