opțiuni
  • info

21 de definiții pentru turnător

din care

Explicative DEX

TURNĂTOR, -OARE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.

TURNĂTOR, -OARE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.

turnător, ~oare [At: DA III, 847 / V: (înv) tor~ sf, (reg) târ~ sn, tor~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: turna1 + -ător] 1 sf (Înv) Înapoiere. 2 sfn (Mun) Fir de urzeală care nu încape în spată și care se face ghem, rămânând pe lângă război. 3 sf (Înv) Vas cu care se toarnă un lichid. 4 smf Muncitor din industria metalurgică specializat în operația de turnare1 (12) a metalelor. 5 smf (Fam; fig; dep) Persoană care denunță pe cineva Si: delator, denunțător.

TURNĂTOR, -OARE, turnători, -oare, s. m. și f. Muncitor din industria metalurgică, specializat în lucrări de turnare1. Ce pregătire ai, tovarășe? Ce școală, ce profesie, ce calificare? – De meserie-s turnător. GALAN, B. I 11.

turnător, -oare s. m. f. (peior., fam., pop.) Denunțător, securist ◊ „C. Vadim Tudor nu era informator, ci turnător benevol la Securitate.” Ev.z. 13 IX 95 p. 1. ◊ „[Securiștii] erau desemnați prin turnător, delator, ciripitor sau prin... tăcere, însoțită de gestul cunoscut indicând epoleții.” Ap. 8/95 p. 15. ◊ „E turnător? am întrebat.” R.l. 21 IX 96 p. 1; v. și R.lit. 43/96 p. 2 (din turna; DEX – alte sensuri; acest sens este mai vechi în rom.)

TURNĂTOR ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunță; pârâtor; delator; denunțător. /a turna + suf. ~tor

turnător m. cel ce toarnă metale: turnător de clopote, de litere.

turnătór, -oáre adj. și s. Care toarnă (lucrător): turnător de clopote, de tunurĭ, de litere.

târnător sn vz turnător

tornătoare sf vz turnător

tornător sm vz turnător

turnător-formator s. m. Muncitor care lucrează forme de turnătorie ◊ „De asemenea, angajează oțelari, forjori, termiști-tratamentiști, turnători-formatori, strungari, frezori, rectificatori, curățitori-sablatori [...] sculer S. D. V., zidari-șamotori, primitori-distribuitori [...]” I.B. 10 IV 74 p. 3; v. și R.l. 12 VII 79 p. 6; v. și curățitor-sablator (din turnător + formator)

Ortografice DOOM

turnător s. m., pl. turnători

turnător s. m., pl. turnători

turnător s. m., pl. turnători

Argou

turnător, -oare, turnători, -oare s. m., s. f., adj. (peior.) informator, denunțător, delator

Sinonime

TURNĂTOR s. v. denunțător.

TURNĂTOR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)

TURNĂTOR adj., s. v. pârâcios, pârâtor.

TURNĂTOR s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)

turnător adj., s. v. PÎRÎCIOS. PÎRÎTOR.

turnător s. v. DENUNȚĂTOR.

Intrare: turnător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnător
  • turnătorul
  • turnătoru‑
plural
  • turnători
  • turnătorii
genitiv-dativ singular
  • turnător
  • turnătorului
plural
  • turnători
  • turnătorilor
vocativ singular
  • turnătorule
plural
  • turnătorilor
târnător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tornător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tornătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turnător, turnătorisubstantiv masculin
turnătoare, turnătoaresubstantiv feminin

  • 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare a metalelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vărsător
    • format_quote Ce pregătire ai, tovarășe? Ce școală, ce profesie, ce calificare? – De meserie-s turnător. GALAN, B. I 11. DLRLC
  • 2. familiar Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva. DEX '09 DEX '98
    sinonime: delator denunțător pârâcios pârâtor
etimologie:
  • Turna + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.