tâmbușit, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 189 / V: (reg) ~usit / Pl: ~iți, ~e / E: tâmbuși] (Reg; d. oameni) 1 Ghemuit² (1). 2 Tolănit² (1). 3 Cu gâtul scurt și gros.

tâmbusit, ~ă a vz tâmbușit

TÂMBUȘIT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.

tîmbușit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT.

tâmbușít, -ă, tâmbușiti, -te, (tâmbusít), adj. (reg.) Întors; cu fața în jos, ghemuit: „Scoală sus, nu durni ca dus, / Tâmbusit cu dosu-n sus” (Papahagi, 1925: 342). – Din tâmbuși (MDA).

tâmbușit, -ă, tâmbușiti, -te, (tâmbusit), adj. – (reg.) Întors; cu fața în jos, ghemuit: „Scoală sus, nu durni ca dus, / Tâmbusit cu dosu-n sus” (Papahagi, 1925: 342). – Din tâmbuși (MDA).