TÂRNAȚ, târnațuri, s. n. (Pop.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). [Pl. și: târnațe] – Din magh. tornác.

târnaț [At: PO 317/12 / V: (reg) tăr~, ter~, tornanț, tor~, tur~ / Pl: ~uri, (reg) ~e sn, ~i sm / E: mg tornác] 1 sn (Reg) Prispă (închisă cu scânduri, asemenea unui cerdac) Si: foișor, (pop) pridvor. 2 sn (Reg) Loc din fața pragului, unde se șterg picioarele la intrarea în casă. 3 sn (Mar) Acoperiș făcut la intrarea în casă. 4 sn (Reg) Pragul porții. 5 sm (Reg) Fiecare dintre stâlpii de la prispa unei case. 6 sn (Reg) Ogradă.

TÂRNAȚ, târnațe, s. n. (Reg.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). – Din magh. tornác.

tărnaț sn vz târnaț

ternaț sn vz târnaț

tornanț sn vz târnaț

tornaț sn vz târnaț

turnaț sn vz târnaț

TÎRNAȚ, tîrnațuri, s. n. (Regional) Prispă (uneori închisă cu scînduri ca un cerdac). În unele locuri din Moldova era mai de mult datină de a scoate mortul după îmbrăcare afară pe tîrnaț. MARIAN, Î. 92. Era în tîrnaț (galerie) cu pipa cea lungă. RETEGANUL, P. V. 51. Căsuța micșoară... totdeauna curată, păreții aduceau mult cu albeața omătului; tîrnațul galbăn încingea căsuța. CONTEMPORANUL, V_II 481.

tàrnaț n. Mold. Tr. prispă, balcon. [Ung. TORNÁC, tindă].

tîrnáț n., pl. urĭ și e (ung. tornác, tindă). Trans. Pridvor. Mold. Prispă (pe alocurĭ maĭ înaltă de cît prispa obișnuită).

târnaț (pop.) s. n., pl. târnațuri

!târnaț (pop.) s. n., pl. târnațuri

târnaț s. n., pl. târnațe/târnațuri

tîrnaț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans.

TÂRNAȚ s. v. foișor, prispă.

tîrnaț s. v. FOIȘOR. PRISPĂ.

târnáț, târnațuri, (tărnaț), s.n. (reg.) Pridvorul casei; prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună; șatră: „Era o casă mare, cu târnaț, cum să fac pă la noi” (Bilțiu, 2007: 215). – Din magh. tornác „cerdac, prispă” (Șăineanu, Scriban, MDA).

târnaț, târnațuri, (tărnaț), s.n. – (reg.) Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic, 1986: 74); șatră (ALRRM, 1971: 251). – Din magh. tornác „cerdac, prispă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

târnaț, -uri, -ă, (tărnaț), s.n. – Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic 1986: 74); șatră (ALR 1971: 251). – Magh. tornac „cerdac, prispă”, cf. ucr. tornác (DER).

TÎRNAȚ s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Pridvor, foișor; prispă. Porunci în tîrnațul lui Irod să-l pădzească pre el. N. TEST. (1648). În tîrnațele casei Dumnezăului. PS. 1651, 269^v. Au vrutu iesi în tîrnațu. MISC. SEC. XVII, 79^v. Térnacz. Porticus. $AC, 374; cf. VCC, 39, 88. Etimologie: magh. tornác.

tărnaț, s.n. – v. târnaț („pridvorul casei”).